Cina cea de taină a lui Leonardo este fără îndoială una dintre cele mai frumoase şi mai importante lucrări din istoria picturii. Calitatea picturii murale a fost recunoscută la foarte scurt timp după încheierea lucrării; au fost făcute copii şi a fost lăudată în scrierile vremii. După cucerirea oraşului Milano în 1499, se spune că regele francez şi-a exprimat dorinţa de a duce pictura în Franţa, dar sfetnicii săi se pare că l-au convins să nu facă aceasta, pe motiv că, din cauza condiţiilor tehnologice ale vremii, transportarea picturii ar fi însemnat distrugerea acesteia.

În alte tablouri, Cristos şi apostolii apar figuri statice, aliniate de-a lungul mesei cu Iuda în partea cealaltă a mesei şi cu Ioan care-şi pleacă mereu capul pe pieptul lui Isus.

Compoziţia lui Leonardo este deosebit de simplă, Isus fiind axul de simetrie şi centrul de interes, restul personajelor repartizându-se simetric, în grupuri de câte trei, de-o parte şi de alta, într-un singur plan, în prim plan. În spatele personajelor se profilează cerul albastru prin trei ferestre ce dau spre exterior.

"Adevăr, adevăr vă spun vouă, unul dintre voi mă va vinde" (Mt 26,21) Leonardo surprinde reacţia fiecărui participant la cină, protestul faţă de această trădare. Surprinde în concordanţă cu personalitatea, caracterul şi temperamentul fiecăruia, expresivitatea chipului, înregistrând 12 ipostaze diferite.

Apostolii, de la stânga la dreapta sunt: Bartolomeu, Iacob cel Mic, Andrei, Iuda, Petru, Ioan, Toma, Iacob cel Mare, Filip, Matei, Iuda Tadeu, Simon.

Întreaga reprezentare este supusă unor riguroase reguli de simetrie şi de perspectivă, dând iluzia că spaţiul real al sălii de mese se prelungeşte până în spatele scenei. Ca să ajungă la acest efect, Leonardo a folosit şi alte elemente: dimensiunea mărită a figurilor (mai mari decât în realitate), puternica intensitate dramatică redată în diferitele expresii ale apostolilor. Se creează astfel iluzia spaţială şi senzaţia că mesenii din această lucrare sunt alături de cei reali din sala de mese.

Isus

Aşadar, Cina cea de taină a fost construită în mod simetric, după legile perspectivei centrale, cu figura principală, Isus, în centru. Din punct de vedere fizic şi psihologic, el este izolat de celelalte figuri şi cu mâinile arată către pâine şi vin, făcând din introducerea Euharistiei evenimentul central. Braţele deschise trimit şi la evenimentele care vor urma: pătimirea şi moartea pe cruce; este absorbit de oferirea de sine însuşi ca jertfă.

Aureola lui Isus este substituită de ferestrele aşezate în spate.

În concepţia lui Leonardo, celelalte figuri reacţionează direct către Isus şi, în acelaşi timp, unii dintre ei vin în contact între ei. (va urma)