"Din Egipt am chemat pe Fiul meu!" Ascultând an de an aceste cuvinte din Evanghelie, nu-mi ziceau nimic în mod special, cum de altfel multora nu le zice nimic deosebit. Trăind însă aici în Egipt de mai bine de trei ani, pot zice că înţeleg mai bine cuvintele din Evanghelie cu referire la Egipt sau chiar la Ţara Sfântă.
În Egipt se speculează foarte mult despre locul unde Isus ar fi trăit până la întoarcerea în Israel. Călugării greci ortodocşi susţin că Isus ar fi trăit la marginea oraşului Cairo unde ei azi au o mănăstire cu o biserică, iar Biserica Coptă susţine că Isus ar fi trăit în sudul Egiptului în apropierea oraşelor Assuan sau Luxor.
Deşi nu se ştie exact unde anume a trăit Isus, cert este că Isus a fost în Egipt, ţară destul de încercată de mâna puternică a lui Dumnezeu şi tot Egiptul, după cele scrise în istorie, a fost prima ţară evanghelizată însuşi de sfântul evanghelist Marcu, a cărui relicve (o parte) se odihnesc în catedrala din Alexandria.
Ceea ce m-a surprins pe mine aici foarte mult, a fost faptul că egiptenii îşi serbează foarte mult sfinţii egipteni, cum ar fi sfântul Paul, pustnicul, sfânta Damiana, martiră, şi însoţitoarele ei, sfânta Marina, sfânta Marimina şi alţii. Dintre sfinţii pe care-i cunoaştem şi noi sunt foarte mult veneraţi sfântul Gheorghe, sfântul evanghelist Marcu, patronul creştinilor egipteni, sfânta Ecaterina a Alexandriei şi foarte mult venerată atât de creştini, dar foarte mult şi de musulmani, este sfânta Rita.
Ceea ce în Egipt nu se "cunoaşte" şi nu e permis creştinilor sunt procesiunile în aer liber. În cei trei ani trăiţi aici nu am văzut nici o procesiune publică, nici la creştini, şi nici la musulmani. Musulmanii fac procesiunile în interiorul moscheelor, de aceea şi creştinii trebuie să renunţe la procesiuni.
Doar trăind în mijlocul acestor oameni îi poţi cunoaşte mai mult şi mai bine şi poţi învăţa să-i înţelegi şi să-i respecţi. Ei trăiesc credinţa altfel decât noi, iar mulţi o trăiesc foarte profund fără să fie fanatici.
