Duminică, 17 octombrie, comunitatea catolică din Parohia Tărâţa, judeţul Bacău, va fi în sărbătoare întrucât se va sfinţi noul lăcaş de cult, închinat sfintei Fecioare Maria. Celebrarea liturgică, la care au fost invitaţi să participe numeroase autorităţi civile şi religioase, precum şi mulţi binefăcători din ţară şi străinătate, va începe la ora 12.30.
Fiind un sat component al comunei Pârjol, judeţul Bacău, Tărâţa este situat pe valea dreaptă a Tazlăului Mare, la confluenţa acestuia cu pârâul Solonţ. La acest punct şoseaua judeţeană părăseşte valea Tazlăului Mare spre a urca panta dealului şi a coborî apoi la Ardeoani, în valea Tazlăului Sărat. Relieful subcarpatic din zonă este alcătuit din dealuri şi văi împădurite, oferind locuitorilor din Tărâţa şi din împrejurimi multe păduri şi fâneţe şi puţin teren arabil.
Cercetând documentele arhivei Episcopiei de Iaşi, constatăm că satul s-a numit şi Gura Solonţ (de pe la anul 1908), pentru faptul că este aşezat la vărsarea pârâului Solonţ în Tazlăul Mare. De asemenea, s-a mai numit şi Tazlăul Mic sau Kicsi Szoloncz şi aparţinea de Districtul Trotuş. Satul era renumit în zonă pentru iarmarocul care se ţinea în ziua de 8 septembrie, în sărbătoarea Naşterii Sfintei Fecioare Maria, care era şi este hramul comunităţii catolice.
Credincioşii catolici din Tărâţa, fiind puţini şi izolaţi, au aparţinut până în anul jubiliar care tocmai s-a scurs de Parohia Pustiana. Aceasta, fiind cea mai mare comunitate catolică de pe valea Tazlăului, ocupa, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, un loc central între satele catolice din împrejurimi şi a fost declarată parohie de sine stătătoare în anul 1806. Aria de activitate a preoţilor din Pustiana se desfăşura pe o suprafaţă foarte mare, având în subordine aproape 20 de comunităţi cu 15 biserici. De exemplu, la înfiinţarea acestei parohii, erau în acea zonă aproape 400 de familii cu aproximativ 2.000 de suflete.
Catolicii din Tărâţa sunt veniţi din satele vecine, mai ales din Pustiana, şi au venit aici pentru a munci pe moşia boierului Rossetti. Acesta avea în zonă suprafeţe mari de pământ şi a oferit ţăranilor condiţii mai bune de viaţă decât ceilalţi proprietari din zonă.
Prima biserică din Tărâţa a fost binecuvântată la 1 septembrie 1846. Ea a fost ridicată de primii catolici veniţi în acest sat, fapt consemnat documentar în jurul anului 1840, când sunt semnalaţi în registrele Parohiei Pustiana. Pentru acel an, dosarul Status animarum consemnează 25 de familii catolice, cu 119 credincioşi, care au demarat lucrările de ridicare a unei biserici din paiantă. Acest lăcaş de cult a fost reclădit după Primul Război Mondial şi a fost consolidat în mai multe rânduri.
Din cauza intemperiilor vremii şi a materialelor din care a fost construită, această biserică se năruia pe zi ce trecea. Graţie unor preoţi şi specialişti inimoşi, susţinuţi de numeroşi oameni de bunăvoinţă, anul trecut s-a lansat ideea dărâmării acestei bisericii şi a construirii unui nou lăcaş de cult. Acesta se impune prin dimensiunile considerabile pe care le are, prin calitatea materialelor din care este confecţionat şi prin mobilierul cu care este dotat.
Din anul 2000, Tărâţa este parohie de sine stătătoare, incluzând şi filialele: Cucuieţi, cu o biserică închinată Înălţării Sfintei Cruci; Bogdăneşti (Râpa Epii), cu o biserică închinată solemnităţii Adormirea Maicii Domnului, Stejaru şi Grigoreni, fără biserici. Paroh al acestor comunităţi, care însumează în cele aproximativ 180 de familii, 560 de credincioşi, este părintele Valentin Ciceu. Anul trecut s-au celebrat opt botezuri, două căsătorii şi şase înmormântări.
