Augustus Czartoryski 
La 25 aprilie, Sfântul Părinte l-a beatificat pe pr. Augustus Czartoryski (1858-1893), călugăr salezian. Alături de el au mai fost beatificaţi: Laura Montoya (1874-1949), María Guadalupe García Zavala (1878-1963), Giulia Nemesia Valle (1847-1916), Eusebia Palomino Yenes (1899-1935) şi Alexandrina Maria da Costa (1904-1955).
Augustus Czartoryski s-a născut la Paris, la 2 august 1858, dintr-o familie nobilă de origine poloneză. Părinţii lui au fost prinţesa Maria Amparo Munoz de Vista Alegre şi Ladislao Czartoryski, prinţ al Poloniei. La şase ani îi moare mama, bolnavă de tuberculoză, boală transmisă şi lui. Când boala îşi arătă primele simptome, începe pentru Augustus un lung şi greu drum în căutarea sănătăţii. Dar nu însănătoşirea era principalul obiectiv al căutării sale, ci un altul, mult mai preţios, acela al vocaţiei sale. La 20 de ani, scriindu-i tatălui, îi spunea printre altele, referindu-se la festivităţile mondene la care era constrâns să participe: "Mărturisesc că sunt plictisit de toate acestea. Sunt distracţii inutile, care mă neliniştesc".
O influenţă mare asupra tânărului principe a avut-o învăţătorul său, Giuseppe Kalinowski (1835-1907), canonizat de papa Ioan Paul al II-lea în 1991. Când Kalinowski a intrat în Ordinul Carmelit, tatăl lui Augustus l-a încredinţat pe fiul său unui nou învăţător, un preot, Stanislao Kubowicz. Acesta a fost pentru Augustus de un real ajutor spiritual. Evenimentul decisiv a fost însă întâlnirea sa cu Don Bosco. După această întâlnire, Augustus s-a simţit nu doar întărit în vocaţia la viaţa călugărească, dar chiar convins că este chemat să devină salezian. Papa Leon al XIII-lea în persoană a fost acela care a eliminat orice dubiu în privinţa acceptării tânărului Augustus în ordin, cerându-i lui Don Bosco să îl primească în comunitate, în care acesta va rămâne până la moarte.
La sfârşitul lunii iunie 1887, după ce a renunţat la toate în favoarea fraţilor, tânărul a fost trimis la St. Benigno Canavese pentru perioada aspirandatului. A trebuit să înfrunte multe provocări, mai ales pe cele venite din partea familiei, care nu dorea să accepte această alegere, dar Augustus nu s-a lăsat învins. La 24 noiembrie 1887 primeşte din mâna lui Don Bosco haina călugărească. După două luni Don Bosco moare, iar pe mormântul lui, la Valsalice, principele Czartoryski depune voturile şi devine salezian.
Este trimis pentru studiile teologice pe coasta ligură. Familia face presiuni şi la cardinalul Parocchi pentru a determina întoarcerea principelui în sânul familiei. Augustus îi răspunde cardinalului: "În deplină libertate am voit să depun voturile, şi o fac cu cea mai mare bucurie în inimă. Din acea zi, în care am intrat în congregaţie, mă bucur de o mare linişte spirituală, şi îi mulţumesc Domnului că mi-a dat să cunosc Societatea Saleziană şi că m-a chemat să trăiesc în ea".
Pregătit de suferinţă, în ziua de 2 aprilie 1892 este hirotonit la San Remo de Mons. Tommaso Reggio, episcop de Ventimiglia. Principele Ladislao şi mătuşa Isa nu au participat la sfinţire. Întreaga familie s-a reunit apoi la Mentono, la 3 mai, unde a avut loc o reconciliere tacită a întregii familii.
Viaţa sacerdotală a lui Don Augustus a durat doar un an, pe care el l-a petrecut la Alassio, într-o cameră ce dădea în curtea copiilor. S-a stins la Alassio, în seara de sâmbătă, 8 aprilie 1893, în octava Paştelui. "Ce Paşte frumos!", i-a spus luni fratelui călugăr care îl asista, fără să-şi imagineze că ultima zi din octavă o va celebra în paradis. Avea 35 de ani, din care cinci de viaţă saleziană. Pe amintirea de la prima sfântă Liturghie celebrată avea scris: "Căci mai bună este o zi în curţile tale decât mii de zile în altă parte. Fericiţi cei care locuiesc în casa ta: în veci te vor lăuda" (Ps 83).
