În rugăciunea oficială a Bisericii, Liturgia orelor, obligatorie pentru slujitorii altarelor şi pentru persoanele consacrate, rugăciunea de seară (completoriul) de marţi include două versete din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru: "Fiţi cumpătaţi, vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dă târcoale căutând pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui, tari în credinţă!" (1Pt 5,8-9).
Apostolul Petru adresa aceste cuvinte creştinilor din cinci provincii romane din nord-vestul Asiei Mici - Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi Bitinia - pentru a-i conştientiza cu privire la viaţa creştină în ansamblul ei, avertizându-i asupra primejdiilor, cu mare grijă faţă de folosirea înţeleaptă a "harului de multe feluri al lui Dumnezeu" (1Pt 4,10).
Îndemnul este valabil pentru tot creştinul angajat prin Botez şi prin Mir în lupta vieţii.
E bine ştiut că fără credinţă nu putem fi plăcuţi lui Dumnezeu. Ea este element fundamental al vieţii creştine. Ne este revărsată în suflet la primirea Botezului şi a celorlalte sfinte taine, se întăreşte prin preţuire şi exercitare conştientă, statornică; se pierde prin păcate şi intrarea nesăbuită în vâltoarea lumii. Idolatria consumismului pândeşte la tot pasul. Gândindu-se la receptivitatea redusă în ceea ce priveşte mesajul evanghelic, la nestatornicia şi laşitatea multora dintre aceia care îl primesc, Isus avea dreptate să întrebe: "Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?" (Lc 18,8). Fericit creştinul care primeşte această provocare a lui Isus, cercetându-se frecvent asupra credinţei sale, dacă este adevărată, curată, totală, puternică şi efectivă, adică pusă în practică: "Credinţa, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăşi" (Iac 2,17).
Ne impresionează aprecierea pe care Isus o exprimă faţă de credinţa plină de umilinţă a centurionului din Cafarnaum: "Adevăr vă spun, nu am găsit la nimeni în Israel o astfel de credinţă" (Mt 8,10) sau faţă de aceea a canaanencei: "O, femeie, mare este credinţa ta!" (Mt 15,28). Duhule Sfinte al tăriei, dă-ne acest mare dar al tău pentru a urni din loc muntele nepăsării şi al tuturor slăbiciunilor care ne copleşesc, pentru a trăi în orizontul larg şi bogat al sfinţeniei!
