În perioada 8-22 iunie, bustul aurit şi relicva conţinând fragmente din trupul sfântului Anton au poposit pe teritoriul Diecezei de Iaşi. Galaţi, Focşani, Oneşti, Bacău, Luizi-Călugăra, Roman, Hălăuceşti, Buruieneşti, Săbăoani, Târgu Frumos, Iaşi, Suceava, Rădăuţi, Cacica, Răducăneni, Huşi sunt localităţile din Moldova pe unde au trecut moaştele sfântului Anton.

Bustul este din aramă, acoperit cu o folie de aur şi îl reprezintă pe sfânt binecuvântând mulţimea cu mâna dreaptă, în stânga ţinând Evanghelia. Moaştele au fost examinate şi recunoscute de către o comisie de specialişti, la Padova, în 1981.

Cu mult timp înainte, PS Petru Gherghel a semnat o scrisoare pastorală, adresată credincioşilor catolici de pe teritoriul Diecezei de Iaşi, cu titlul "În aşteptarea oaspetelui ceresc". "Orice sfânt face să strălucească frumuseţea şi sfinţenia lui Dumnezeu în lume aşa cum un vitraliu transmite în biserici şi în încăperi frumuseţea şi culorile minunate ale soarelui. Sfântul Anton de Padova a făcut să strălucească între oameni frumuseţea şi minunăţiile iubirii divine, nu numai în timpul vieţii sale pline de iubire şi zel, ci, mai ales după moartea sa, a făcut şi face să ajungă între oameni milostivirea divină, frumuseţea vieţii dumnezeieşti... Sfântul tuturor vine la noi, vine ca un mesager al iubirii şi al păcii, vine să ne împartă daruri şi, mai ales, să ne vestească într-un mod nou evanghelia", spune Preasfinţitul în pastorala sa.

Din iniţiativa fraţilor franciscani conventuali şi sub coordonarea lor, bustul aurit (70 cm înălţime şi 50 cm lăţime) şi relicva sfântului Anton au ajuns pe meleagurile româneşti, la Oradea, în ziua de 1 mai. Au rămas două luni, străbătând toată ţara, intrând în peste 40 de biserici. La 1 iunie au fost la Bucureşti, iar în ziua de 8 iunie au intrat în Dieceza de Iaşi. Pelerinajul s-a încheiat la sfârşitul lunii iunie când, după o oprire la Arad, moaştele au fost purtate spre Padova.

Relicvele au putut fi văzute de către cei care s-au apropiat spre a le venera. Credincioşii s-au rugat, iar preoţii au explicat în diferite biserici viaţa sfântului Anton. Aproape în fiecare loc s-au sfinţit crinii, simbolul virtuţilor sfântului şi invitaţia la o viaţă curată. De altfel, statuia sfântului Anton de Padova este cunoscută prin faptul că poartă un crin în mâna dreaptă, iar cu cealaltă mână îl ţine pe Isus aşezat pe Sfânta Scriptură.

Sfântul a fost purtat pe străzile localităţilor pe unde a trecut. Credincioşi catolici şi ortodocşi, înainte şi după Liturghii, s-au rugat şi au venerat moaştele sfântului. Bisericile au rămas deschise toată noaptea, oferind tuturor posibilitatea să se roage. Pelerinajul a invitat pe toţi la preamărirea lui Dumnezeu; sfinţii unesc prin credinţa şi prin mărturia lor, aşa se explică faptul că s-au regăsit în jurul sfântului credincioşi catolici şi ortodocşi.

Moaştele au fost templul Duhului Sfânt şi vor avea parte de învierea promisă. Credincioşii s-au recules în faţa relicvelor aşa cum se reculeg în faţa mormintelor părinţilor şi prietenilor care le-au marcat viaţa.

Sfinţii sunt modele, ne arată calea, ne spun cum să ne convertim, cum să ne sfinţim... Prezenţa relicvelor a fost o binecuvântare pentru dieceză... Care a fost secretul vieţii sfântului Anton? Fără îndoială, întâlnirea cu Cristos şi urmarea lui.

Anton a fost numit sfântul întregii lumi, îngerul curăţiei, predicatorul neobosit, chivotul Testamentului. El oferă tuturor un minunat exemplu. Evocarea vieţii lui a putut da curaj multora.

În aceste zile mesajul sfântului Anton a putut fi cunoscut şi mai mult. Scriptura, dragostea faţă de bolnavi, preocuparea pentru mântuirea proprie şi a altora, a fi aprinşi de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, a arde de dorinţa ca evanghelia să fie cunoscută - acestea, şi altele, au fost câteva teme care au fost reamintite cu ocazia prezenţei relicvelor sfântului în Dieceza de Iaşi.

Anton impresionează şi prin modul cum a trecut la cele veşnice. Era în drum spre Padova, la Arcella, la 13 iunie 1231. După ce a cântat imnul său preferat "O gloriosa Domina", şi-a ridicat ochii spre cer. "Ce priveşti?", l-au întrebat confraţii. "Fraţilor, îl văd pe Domnul nostru Isus Cristos".

Pe Cristos l-a iubit şi l-a predicat Anton în viaţa lui. "Iată mâinile care v-au creat, v-au plămădit, iată cum le străpung cuiele, spunea într-o predică vorbind despre Cristos. Iată coasta mea de unde v-aţi născut". Îi îndemna pe oameni să se întoarcă spre Cristos. "Ai făcut vreun rău unui copil? L-ai lovit? Dă-i o floare, dă-i ceva şi repede uită răul şi te îmbrăţişează. L-ai supărat pe Cristos? Dăruieşte-i floarea căinţei şi el uită imediat supărarea pe care i-ai pricinuit-o".

Preocuparea pentru sfinţenie rămâne mai mult ca oricând o urgenţă pentru toţi. Anton arată drumul spre sfinţenie. În zilele pelerinajului mulţi s-au spovedit, iar în timpul Liturghiilor s-au împărtăşit. S-au citit texte din Sfânta Scriptură, s-a meditat, s-a cântat şi s-a stat în rugăciune.

Pr. Cornel Cadar

***

Născut la Lisabona, Fernando (1195-1231) a fost mai întâi călugăr la canonicii regulari ai sfântului Augustin la Coimbra, unde a fost hirotonit preot. Aici îşi însuşeşte o cunoştinţă atât de adâncă a Sfintei Scripturi, încât papa Grigore al IX-lea îl numea "Chivotul Testamentului", fiind sigur că dacă s-ar fi pierdut toate exemplarele Bibliei, Anton ar fi scris-o din memorie. Şi-a luat numele de Anton când a intrat la franciscani cu dorinţa de a se dedica răspândirii credinţei la popoarele din Africa. Însă i-a fost dat să-şi împlinească misiunea de predicator în Franţa şi în Italia, cu mare succes: a convertit pe mulţi şi este primul din ordinul său care a predat fraţilor teologia. A scris predici străbătute de adâncă învăţătură şi de mare frumuseţe. Datorită darurilor sale de orator şi cunoaşterii Sfintei Scripturi, ministerul său a fost rodnic, meritându-şi astfel titlu de învăţător evanghelic. A murit la Padova la 36 de ani. El, care n-a ezitat dea-şi pierde viaţa pentru Cristos, a regăsit-o prin el într-o viaţă nouă. În sărbătoarea Rusaliilor 1232 a fost ridicat la cinstea sfintelor altare. În anul 1946 papa Pius al XII-lea l-a declarat pe sfântul Anton de Padova învăţător al Bisericii, cu titlul de "doctor evangelicus". Anton ne aminteşte că izvorul din care a sorbit înţelepciune şi har este sfânta Evanghelie; el ne invită pe toţi la acest izvor.