Rugăciune pentru unitatea creştinilor 
În perioada 18-25 ianuarie va fi Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Creştini din diferite Biserici se vor aduna pentru a se cunoaşte şi pentru a se ruga împreună. Începând din anul 1968, Comisia "Credinţă şi Constituţie" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor elaborează împreună textele pentru această săptămână. Tema pentru 2004 este: "Pacea mea o dau vouă".
În mod tradiţional, Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor continuă să fie larg celebrată în emisfera nordică în perioada 18-25 ianuarie (această perioadă a fost propusă în 1908 de Paul Wattson; este perioada cuprinsă între sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru şi cea a Convertirii Sfântului Paul). În acelaşi timp, în diferite ţări, un număr din ce în ce mai important de creştini se roagă în particular în cursul lunii ianuarie şi se întâlnesc pentru celebrări importante în preajma Rusaliilor, într-o perioadă în care, în mod normal, climatul este mai favorabil. În emisfera sudică, unde luna ianuarie este o perioadă de vacanţă, se preferă să se adopte, de asemenea, o dată în jurul Rusaliilor (după cum a fost sugerat de Comisia "Credinţă şi Constituţie" în anul 1962), ori cu o lună sau două mai târziu.
În fiecare an pentru săptămâna de rugăciune se pregăteşte un text. Proiectul iniţial al textului "Rugăciune pentru unitatea creştinilor 2004" a fost elaborat în Siria, de comunitatea fraţilor din Alep. Grupul pregătitor internaţional, numit de către Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor (Biserica Catolică) şi Comisia "Credinţă şi Constituţie" (Consiliul Ecumenic al Bisericilor), au dat textelor propuse forma lor definitivă, cu ocazia reuniunii anuale. Aceasta s-a ţinut la Secretariatul Pastoral al Sediului Conferinţei Episcopale din Sicilia.
Căutarea păcii în Orientul Mijlociu, care este ţelul a numeroase alte popoare din diferite părţi ale lumii, este fundalul celebrării şi meditaţiilor din Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor în anul 2004. Dat fiind faptul că pacea în lume este un bine care nouă ne scapă şi care întâlneşte constant obstacole, căutarea păcii şi imensa speranţă de care este legată, constituie o parte importantă a rugăciunii care izvorăşte azi din sufletele noastre şi se înalţă spre inima milostivă a lui Dumnezeu.
Pasajul ales din Evanghelie pentru celebrare este In 14,23-31, care face parte din discursul de rămas bun al lui Cristos adresat ucenicilor săi, înainte de moarte. În acest context pascal, el îi asigură că, dacă vor asculta cuvântul său, el şi Tatăl vor rămâne cu ei. El le oferă darul şi promisiunea păcii: "Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă".
La începutul creştinismului, comunitatea creştină era "una". Chiar dacă întruparea acestei unităţi n-a fost niciodată uşoară, Biserica primară a apărut de-a lungul secolelor ca model fundamental al unei comunităţi, care putea trăi în pace şi putea proclama această pace în mod eficace. Acest lucru nu mai este actual deoarece nu mai suntem total uniţi şi mărturia noastră în favoarea păcii suferă. Conştientă de această relaţie, Biserica este chemată să se roage pentru o pace în unitate şi pentru o unitate în pace.
Pacea nu există decât acolo unde există dreptatea. Invers, păcatul este la originea neînţelegerilor. El dispersează, dreptatea uneşte. Acţiunile noastre zilnice, precum şi alegerile noastre au repercusiuni asupra vieţii noastre, căci ne punem în situaţia de a opta pentru bine sau pentru rău. Inevitabil, ele ne îndepărtează sau ne apropie de Dumnezeu şi de aproapele nostru. Noi găsim pacea şi o răspândim, sau o alungăm şi o distrugem.
