În ziua de 20 martie va fi sfinţit întregul complex al Mănăstirii "Don Orione" din Iaşi. Duminică, 18 ianuarie, în capela mănăstirii, închinată Maicii Bunului Sfat, s-a celebrat prima sfântă Liturghie publică. Începând de la această dată se celebrează o sfântă Liturghie duminicală la ora 9.00.
Scopul principal al Mănăstirii "Don Orione" este formarea seminariştilor la viaţa de călugărie şi preoţie. În acelaşi timp, mănăstirea oferă posibilitatea celebrării unor zile de reculegere, exerciţii spirituale, dar şi a altor momente de formare spirituală (precum "lectio divina", adoraţie etc.) pentru toţi cei interesaţi. Tot în cadrul mănăstirii există spaţii, interioare şi exterioare, special amenajate, dedicate oratoriului. Începând cu 25 ianuarie aici se desfăşoară, pentru toate vârstele, diferite activităţi: momente de formare umană, spirituală etc. În apropiere mai există două mici clădiri în cadrul cărora, într-un viitor apropiat, se vor desfăşura activităţi pentru orfani şi alcoolici. (Mănăstirea este amplasată pe şoseaua Rediu Tătar, nr. 23, 700546-Iaşi; tel. 0232/266525; 0722/538895; fax 0232/214197; e-mail: [email protected]).
Cei ce se ocupă de aceste activităţi sunt membri ai Congregaţiei "Mica Operă a Divinei Providenţe", înfiinţată în Italia de părintele Luigi Orione, care va fi canonizat anul acesta de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea.
Don Luigi Orione s-a născut la 23 iunie 1872, la Pontecuratore (Italia). În octombrie 1889, a intrat în Seminarul din Tortona şi a fost hirotonit preot la 13 aprilie 1895. Prin programul său a urmărit să fie sanctificaţi nu numai "sfinţi ai Bisericii" ci şi "sfinţi ai poporului". "Isus, suflete şi papa! A trăi şi a muri pentru Isus, a se jertfi pentru mântuirea noastră şi a altora, a munci şi a se epuiza din iubire pentru papa!", acestea au fost idealurile părintelui Luigi Orione. El insista de multe ori ca în congregaţia întemeiată de el să nu se facă nimic fără rugăciuni către Fecioara Maria. Motoul său îndrăgit era: "Bucură-te, Marie, şi mereu înainte! Bucură-te, Marie, şi mereu înainte!". A murit la 12 martie 1940.
Familia călugărească pe care a întemeiat-o la 3 iulie 1892, "Mica Operă a Divinei Providenţe", este compusă din şase ramuri. Prima o constituie preoţii; aceştia îndeplinesc diferite forme de apostolat: evanghelizare, misiune, apostolat cu muncitorii, asistenţă pentru bolnavi etc. Urmează apoi "Eremiţii Divinei Providenţe", pentru care a deschis în 1920 sediul lor central, în Mănăstirea "Sfântul Albert, abate". "Fraţii Ajutători" trăiesc alături de preoţi şi se dăruiesc operei lucrând în diverse domenii: tipografii, ateliere, oratorii etc. A întemeiat, de asemenea, mai multe ramuri pentru femei: "Micile Surori Misionare ale Carităţii", a cărei carismă este slujirea lui Cristos în cei săraci şi abandonaţi; "Călugăriţele Oarbe, Adoratoarele Sfântului Sacrament"; "Surorile Contemplative ale lui Isus Răstignit" (acesta este cel mai nou mugur în Opera Divinei Providenţe, deoarece a apărut la 14 septembrie 1990, la mai bine de 50 de ani de la moartea lui Don Orione).
Congregaţia este astăzi răspândită în toată lumea. În România este încă din 1991, având acum mai multe centre (Iaşi, Bucureşti, Oradea). Carisma pe care o exercită este aceea de a duce pe cei mici, pe cei săraci şi întregul popor spre Biserică, spre papa, pentru "instaurare omnia in Christo" (a instaura toate în Cristos), prin cele mai diferite acţiuni caritative, cum ar fi: case pentru persoane cu handicap, şcoli, misiuni, tineri cu probleme deosebite, orfani, aziluri pentru bătrâni, parohii.
