La 14 septembrie 2003, Sfântul Părinte în timpul Liturghiei celebrată pe esplanada Petrzalka din Bratislava i-a proclamat fericiţi pe episcopul greco-catolic Vasil' Hopko (1904-1976) şi pe sora Zdenka Cecilia Schelingová (1916-1955), mărturisitori ai credinţei în secolul XX.

Mons. Vasil' Hopko, episcop auxiliar greco-catolic de Preąov şi titular de Midilen, s-a născut la 21 aprilie 1904 la Hrabské. A studiat la Academia Teologică Greco-Catolică din Preąov şi a fost hirotonit preot la 3 februarie 1929, la Preąov. A activat în diferite parohii, iar de la 15 septembrie 1936 până la 31 august 1941 a îndeplinit funcţia de director spiritual la Seminarul din Preąov. În 1940 a obţinut doctoratul în teologie; la 1 septembrie 1941 a fost numit secretar al episcopului de Preąov. A activat ca profesor de teologie pastorală şi teologie morală la Facultatea de Teologie din Preąov până în 1943. A fost consacrat episcop la data de 11 mai 1947.

În anul 1950, statul a scos în afara legii Biserica Greco-Catolică. Vasil' Hopko a fost arestat şi internat în mănăstirea din B?, apoi în mănăstirea franciscană din Hlohovec. La 24 octombrie 1951 a primit sentinţa de condamnare, care prevedea o detenţie de 15 ani. Va fi însă eliberat condiţionat la data de 12 mai 1964. Până în 1968 a trăit la Osek, sub regimul de arest la domiciliu şi sub supravegherea atentă a poliţiei secrete. A murit la 23 iulie 1976 la Preąov. Vasil' Hopko a oferit totul pentru credinţa în Cristos şi Biserica Catolică, acceptând detenţia şi suferinţele fizice şi psihice cu responsabilitate, îndrăzneală şi credinţă puternică. Pe parcursul activităţii desfăşurate a împlinit motoul său episcopal: "Ca toţi să fie una" (In 17,21).

Sora Zdenka Schelingová, născută la 24 decembrie 1916 în Krivá, penultima din cei unsprezece fraţi, a fost botezată la 27 decembrie 1916, primind numele de Cecilia. Părinţii săi, Pavol şi Suzana, oameni oneşti, au oferit copiilor lor o educaţie religioasă exemplară, bazată pe o rugăciune vie şi muncă asiduă. La 15 ani se decide să-şi consacre viaţa iubirii lui Dum Conventul Surorilor Carităţii ale Sfintei Cruci. La 30 ianuarie 1937, după ce a primit formarea religioasă, a depus primele voturi, luându-şi numele de sora Zdenka. Şi-a început activitatea ca infirmieră în Humenné şi s-a dedicat îngrijirii bolnavilor cu o exemplară generozitate. După schimbarea regimului politic, în 1948, partidul comunist a început în fosta Cehoslovacie persecuţia Bisericii Catolice. Sora Zdenka a înfruntat multe suferinţe din iubire pentru Dumnezeu şi aproapele. A fost arestată la 29 februarie 1952 şi a fost supusă unui interogatoriu dur. Va fi condamnată la 12 ani de detenţie, fiind considerată trădătoare pentru că a ajutat în tinereţe un preot să fugă din spitalul în care era ţinut. Se ştia însă clar că adevărata cauză a condamnării era credinţa ei în Cristos şi ura comuniştilor faţă de Biserică. A suportat încercările cu o răbdare eroică. La 16 aprilie 1955 a fost eliberată şi după trei luni, la 31 iulie 1955, şi-a dat viaţa sa sfântă şi eroică în Trnava. Astfel ea a dat mărturie despre iubirea lui Dumnezeu.

În cadrul celebrării de la 14 septembrie, zi care a coincis cu sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, papa Ioan Paul al II-lea, în predica pe care a rostit-o la Liturghie, i-a îndemnat pe numeroşii credincioşi prezenţi, aproximativ 300.000, veniţi din întreaga Slovacie şi din ţările învecinate, să privească spre cruce, "căci tot spre cruce au privit cu credinţă de neclintit episcopul Vasil' Hopko şi sora Zdenka Schelingová, pe care am avut bucuria de a-i înscrie în rândul fericiţilor".