Luigi Talamoni

La 21 martie 2004 Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea l-a beatificat pe Mons. Luigi Talamoni (1848-1926), preot în Dieceza de Milano. Alături de el au mai fost ridicate la cinstea altarelor Matilde a Preasfintei Inimi Téllez Robles, Piedad al Crucii Ortiz Real şi Maria Candida a Euharistiei.

Luigi Domenico Filippo Talamoni s-a născut într-o modestă familie din Monza (Italia), la 3 octombrie 1848, fiind al şaselea fiu al lui Iosif şi al Mariei Sala. A fost botezat în aceeaşi zi în Domul din Monza. În familia sa a descoperit exemplul unei credinţe puternice, care a constituit fundamentul real şi solid al vocaţiei sale sacerdotale: în familie se recita zilnic Rozariul, iar tatăl mergea, pe cât era posibil, în fiecare zi, la sfânta Liturghie, însoţit de micuţul Luigi, care slujea ca ministrant. Astfel s-a maturizat în el dorinţa de a deveni preot, pentru a-l sluji pe Dumnezeu şi pe fraţi.

Micuţul Luigi Talamoni a frecventat şcoala elementară şi a făcut prima sfântă Împărtăşanie şi sfântul Mir la Oratoriul din Monza. Având în vedere situaţia economică dificilă prin care trecea Italia în acei ani, Oratoriul din Monza a fost transformat în seminar pentru tinerii săraci, care îşi manifestau dorinţa de a deveni preoţi, dar nu dispuneau de mijloacele economice necesare.

Luigi Talamoni a rămas până în 1865 la Monza, când a intrat în Seminarul diecezan din Milano. Aici întâmpină dificultăţi din partea rectorului, Mons. Carlo Cassina, care nu nutrea sentimente de respect pentru oratoriul unde fusese Luigi. Calitatea umană şi spirituală a celor care veneau de acolo l-au convins însă să îşi schimbe părerea. În aceste situaţii grele, tânărul Talamoni şi-a încheiat studiile teologice şi a început să studieze literele şi filozofia la Academia Ştiinţifico-Literară. Aici a reuşit să câştige încrederea şi stima chiar a unor docenţi anticlericali, renumiţi în academie.

A fost sfinţit preot la 4 martie 1871, după care este numit profesor în Colegiul "Sf. Carol" din Milano. În 1875, don Luigi este transferat ca profesor la Seminarul din Monza. "Învăţătura sa, scria mai târziu un elev al său, era un apostolat continuu". Era un dascăl convins că trebuie să mărturisească propria preoţie. "Mons. Talamoni, scria un alt ilustru elev al său, card. Carlo Dalmazio Minoretti, fiecare învăţătură a sa o întărea şi confirma cu exemplul vieţii sale".

S-a implicat şi în activitatea pastorală, pentru a hrăni şi susţine astfel slujirea sa de profesor. Locul său privilegiat de muncă era un confesional din Domul din Monza. Mons. Giovanni Rigamonti, arhiepiscop al Domului din Monza l-a numit "martir al confesionalului".

Prin zelul său pastoral s-a născut şi Congregaţia "Surorilor Milostive", la 25 martie 1891. La invitaţia Mons. Talamoni mai multe tinere s-au dedicat îngrijirii celor bolnavi. Într-o societate egoistă, Mons. Talamoni învăţa primatul altruismului; într-o societate a succesului el învăţa sfinţenia ascunsă; într-o societate a polemicilor şi a contrastelor el învăţa importanţa colaborării şi a înţelegerii. Adresându-se "Surorilor Milostive", Mons. Talamoni le recomanda: "Fiţi umile, dulci, aprinse de iubire!"

El însuşi a fost un exemplu, oferindu-şi viaţa din iubire: a urmărit cu iubire şi devotament naşterea institutului, rămânând cu scrupulozitate fidel datoriilor sale de profesor în seminar şi confesor în dom, până la sfârşit, când, după o scurtă boală, a murit la 31 ianuarie 1926.

Având în vedere faima sfinţeniei sale, care se consolida şi extindea în timp, arhiepiscopul de Milano, card. Alfredo Ildefonso Schuster, în 1952 a decis să iniţieze cauza sa de beatificare. La 11 iulie 1992, papa Ioan Paul al II-lea l-a proclamat venerabil, recunoscând că Talamoni şi-a exercitat toate virtuţile creştine în grad eroic. La 12 aprilie 2003 papa a recunoscut miracolul şi a decis ca Mons. Luigi Talamoni să fie beatificat.