După atentatele de la Madrid
Ziua de 11 martie a adus durere şi suferinţă în multe case. Treisprezece bombe au explodat într-o gară din Madrid şi în patru trenuri de navetişti. Mulţi morţi şi răniţi. Scene de groază: trupuri sfârtecate, răniţi, panică, persoane disperate, oamenii în căutarea rudelor.
Seria sângeroasă de atentate s-a soldat cu aproximativ 200 de morţi şi 1.500 de răniţi. "Am scăpat", spuneau cei care au supravieţuit. Putea să fie oricare.
Victimele sunt spanioli, români, chilieni, columbieni, ecuadorieni, peruani, cubanezi, polonezi, marocani, nigerieni... România este a doua ţară ca număr de morţi: 16 persoane.
Un comunicat atribuit organizaţiei Al-Qaida a revendicat atentatele. În marea de oameni şi de bagaje din tren şi din staţii era greu de depistat rucsacurile cu bombe. Terorismul a lovit din nou în nevinovaţi pentru motive pe care majoritatea nu le înţeleg.
În Spania au fost trei zile de doliu naţional, după o zi care trebuia să fie ca oricare alta. Manifestaţii, momente comemorative, gesturi şi mesaje de solidaritate au fost în întreaga lume.
Sfântul Părinte şi-a exprimat durerea şi a condamnat atacurile teroriste, considerându-le "acte nejustificate ce îl jignesc pe Dumnezeu, violează dreptul fundamental la viaţă şi subminează coexistenţa paşnică"; a asigurat de propriile rugăciuni pentru cei morţi şi pentru cei apropiaţi lor, "pentru familiile care îi plâng pe cei dragi".
Episcopii spanioli le-au cerut credincioşilor "să accepte iertarea în inimile lor" şi să se roage pentru ca "Dumnezeu să schimbe inimile ucigaşilor".
"În numele Conferinţei Episcopale Române şi al meu personal", scrie ÎPS Ioan Robu, într-un mesaj adresat preşedintelui Conferinţei Episcopale Spaniole şi ambasadorului Spaniei la Bucureşti, "exprim condoleanţele mele şi solidaritatea cu familiile îndoliate şi cu toţi cetăţenii Spaniei surprinşi ca şi noi de atacurile teroriste din Madrid. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ferească poporul spaniol şi lumea întreagă de asemenea evenimente".
Preasfinţitul Petru Gherghel a trimis sâmbătă, 13 martie, o telegramă cardinalului Antonio Rouco Varela, arhiepiscop de Madrid, în care îşi exprimă durerea şi solidaritatea cu familiile îndoliate şi cu cei care sunt în suferinţă. O altă telegramă a fost trimisă şi ambasadorului Spaniei la Bucureşti, ES Jesus Atienza Serna.
Duminică, 14 martie, în bisericile romano-catolice din Iaşi şi în multe biserici romano-catolice din Moldova credincioşii s-au rugat pentru victimele terorismului, pentru toţi cei în suferinţă şi pentru poporul spaniol. "Am aflat cu multă durere de actele teroriste din 11 martie şi ţinem să exprimăm condoleanţele şi solidaritatea cu familiile îndurerate", se spune în telegrama trimisă de episcopul de Iaşi. "Îl rugăm pe Dumnezeu să aibă în grija sa poporul spaniol şi întreaga lume" şi "îl rugăm să se îndure de toţi cei care sunt în suferinţă".
Lacrimi şi jale. Oamenii şi-au condus pe ultimul drum pe cei dragi, în localităţile de unde erau. Cei mai mulţi erau tineri. Durerea părinţilor, a soţilor, a copiilor rămaşi este mare. Cine poate s-o măsoare? Cine poate să şteargă lacrimile unei mame? Mulţi nu înţeleg nici acum ce s-a întâmplat şi mai ales de ce. Unii îi aşteptau pe cei dragi ai lor să vină acasă de sărbători. Întrebările se îngrămădesc în mintea şi în inima multora. De ce au trebuit să moară oameni nevinovaţi, atât de tineri? De ce atâta suferinţă?
Întrebări noi şi vechi în acelaşi timp. Iob în Vechiul Testament se întreba şi el despre sensul suferinţei.
Postul Mare ne-a aşezat în faţa crucii şi a suferinţelor lui Isus. Atunci când strigăm după răspunsuri la întrebările noastre, Dumnezeu ne îndreaptă privirile spre Fiul său care moare pe cruce... Când privim spre Golgota nu primim neapărat răspunsuri, dar putem primi curaj şi mângâiere, pentru că sub cruce înţelegem că Fiul lui Dumnezeu suferă cu noi. Creştinii mai ştiu apoi că după Vinerea Mare urmează Duminica Învierii.
