Impresii de la Întâlnirea Tinerilor
Am mai participat la întâlniri naţionale de tineret, însă fiecare are farmecul ei. La Oradea am experimentat furtuna şi soarele din viaţa noastră, a tinerilor. Am descoperit un Dumnezeu semănător insistent, care seamănă har, în ciuda furtunilor dinăuntrul nostru. În măreţia sa, Dumnezeu are nevoie de mine, cere disponibilitatea mea...
Soarele Dumnezeu devine cerşetorul sărăciei mele, al furtunilor mele şi mă caută, mă cheamă şi la ora trei şi la ora şase şi la nouă, şi la unsprezece...; mă cheamă să aduc rod în via sa... Iar când vine timpul de plată descopăr un Dumnezeu imprevizibil care sparge orice logică umană... Suntem cu toţii egali în faţa lui, în ciuda planurilor noastre mentale... Ne iubeşte pe toţi la fel în aceeaşi manieră infinită...
La Oradea s-a văzut frumuseţea soarelui Dumnezeu... În cântece, jocuri, meditaţii, rugăciune, tinerii s-au lăsat luminaţi de soare şi i-au reflectat razele în activităţile lor.
Să fim sarea pământului şi lumina lumii! ne spunea don Francesco la ultima meditaţie. Să transmitem gustul nostru, sarea noastră, lumina noastră şi altora.
Dragi tineri, suntem responsabili ai timpului, ai istoriei şi ai vieţii noastre, aşadar, să iradiem lumina soarelui printre furtunile cotidiene.
Anca Lucaci * * *
M-a bucurat extraordinar de mult interesul mare manifestat de tineri pentru tema "Dragoste, sexualitate, familie", prezentată în conferinţele de la INTC. De fapt, conferenţiarii, toţi tineri şi ei, au propus un alt titlu: "Este familia o instituţie depăşită în zilele noastre? Ce valoare are familia pentru tinerii de vârsta noastră?" S-a vorbit despre trecerea de la prietenie la iubire, despre diferenţa între îndrăgostire şi dragoste, despre alegerea partenerului, despre motivele care îi fac pe tineri să opteze pentru căsătoria de probă, despre crizele care pot apărea într-o familie, despre metodele naturale de planificare a familiei. Sper ca toate cele prezentate să îi ajute pe tineri să îşi clădească mai solid pe stâncă viitoarea sau poate actuala lor casă, familia.
Mi-au plăcut, de asemenea, spectacolele de seară prezentate de grupuri de tineri din diferite parohii: au alternat cântece, dansuri, scenete, cu subiecte religioase şi nu numai. Cei prezenţi pe scenă au demonstrat că se poate face un spectacol tineresc, plin de viaţă, antrenant, atractiv, şi în acelaşi timp decent, de bun simţ. Ar fi extraordinar dacă ar exista mai des în Biserică astfel de contexte în care tinerii să se exprime şi din punct de vedere artistic.
De asemenea, pe parcursul acestor zile, nu numai la spectacolele de seară, m-a impresionat legătura puternică manifestată între tineri şi episcopii lor.
Oana Capan * * *
A fost pentru prima dată când am participat la o întâlnire de o aşa amploare...
Mă bucură faptul că reuşesc să mă hrănesc din acest entuziasm al credinţei... Ştiu că mulţi dintre noi nu suntem decât nişte paie sau spice, unele secătuite de vântul aspru al furtunii din lume, altele aflate poate ceva mai la adăpost, dar ceea ce e mai important e că mă simt devenind treptat un bob, care nu a ajuns încă la plinătate...
E normal ca doar în patru zile să nu pot săvârşi transformări miraculoase în mine. Vreau totuşi să-mi las sufletul deschis să primească sămânţa unui cuvânt divin rostit, împărtăşit, dar mai ales trăit! Curaj!
Alina Farcaş * * *
Bucuria şi emoţiile trăite în aceste zile sunt înălţătoare. Simt cum îmi creşte credinţa, cum mă înalţ în iubire, cum din soare micuţ devin lumină a lui Cristos.
Am învăţat cum iubirea şi puritatea ne scot din furtună şi ne conduc la soare. Să strângi mâna unui tânăr pe care nu-l cunoşti şi să-ţi zâmbească e nemaipomenit.
Cred că Dumnezeu a revărsat multe daruri peste noi în aceste zile! Îi mulţumesc din inimă pentru iubirea sa divină.
Eugen Mile-Ciobanu * * *
La Întâlnirea Naţională a Tinerilor Catolici din România ce s-a desfăşurat la Oradea pot spune că frumuseţea bobului de grâu, rumenit în lumina Sfintei Scripturi, a pus încă o pecete de bucurie şi înţelepciune peste fila manifestărilor de acest gen.
Astfel, meditaţiile, lucrul în grupurile mici, conferinţele din aula universităţii propuse pe secţiuni,... au creat alături de celebrările sfintelor Liturghii, acea atmosferă de cunoaştere şi iluminare pe chipurile tuturor, ca adevărate spice de grâu aşezate de Dumnezeu pe genunchiul ogorului de suflet al pământului, aflat mereu în aşteptarea razelor de soare, ca "santinela de dimineaţă" la poarta orizontului de conştiinţă şi cuget, în stare să potolească orice furtună ce s-ar abate asupra corabiei lui Isus Cristos - Biserica!
Fie ca tinereţea speranţei creştine să fie pătrunsă mereu cu lumina şi sarea acestor zile petrecute împreună, în binecuvântarea harului dumnezeiesc pentru întreaga lume.
