E lucru deja cunoscut că anul acesta, la 21 februarie, s-au împlinit 25 de ani de la numirea ca ordinarius al Diecezei de Iaşi al PS Petru Gherghel, oficiu pe care l-a împlinit, fiind consacrat episcop la 1 mai 1990.
Pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ce s-a împlinit în dieceză în acest timp Preasfinţia sa şi-a invitat colegii de promoţie, care au fost 15 şi din care mai sunt în viaţă 12 pentru a face un pelerinaj de mulţumire de două săptămâni, timp în care să viziteze diferite locuri care au o rezonanţă în trăirea Diecezei de Iaşi.
Am început cu o concelebrare a sfintei Liturghii la Biserica din Piatra Neamţ după care am poposit la Viena. Primiţi de Fraţii Şcolilor Creştine, prezenţi în dieceza noastră, ne-am rugat în diferite Biserici dintre care, desigur, n-a lipsit Stefansdom, catedrala oraşului.
Am coborât apoi în Italia unde am fost oaspeţii centrului de spiritualitate din Collevalenza.
N-a lipsit nici atenţia faţă de arta creştină exprimată în splendidul dom din Orvieto, unde însă mulţumirea noastră a fost deplină văzând că tocmai călugăriţele românce erau acelea care animau adoraţia euharistică.
Am coborât apoi la Roma unde ţinta principală a fost mormântul sfântului apostol Petru, primul papă ales de Mântuitorul însuşi. Aici ne-am rugat pentru sfânta Biserică, pentru Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea care anul acestea celebrează jubileul de 25 de ani de pontificat. Am exprimat astfel comuniunea Diecezei de Iaşi cu Biserica Universală, comuniune ce este exercitată azi prin episcopul nostru.
Am continuat pelerinajul spre Napoli unde se odihneşte fericitul Ieremia, însă am trecut mai departe spre Siracusa, locul cel mai îndepărtat al pelerinajului, dar deosebit de important, unde cu 50 de ani în urmă preacurata Fecioara Maria a lăcrimat timp de trei zile în văzul mulţimii, lacrimile dovedindu-se în laborator că sunt umane, iar drept recunoştinţă creştinii oraşului au ridicat un splendid sanctuar care are ceva comun ca arhitectură cu noua catedrală de la Iaşi. Aici am concelebrat de două ori exprimând credincioşilor prezenţi comuniunea de credinţă şi cinstire a Maicii lui Dumnezeu.
De aici ne-am întors la Napoli unde punctul principal a fost tocmai bisericuţa în care fericitul Ieremia aşteaptă ziua întoarcerii în propria patrie după ce a trăit cu eroism credinţa sa departe de ai săi, întorcându-se acum aureolat cu coroana de fericit.
Am plecat apoi la Nola, oraşul sfântului Paulin care în corespondenţa sa cu apostolul dacilor, sfântul Niceta Remesianul, vorbeşte de vestirea evangheliei acestuia în ţinuturile locuite de acest popor.
După acest loc ne-am îndreptat spre Bari, locul unde se odihneşte sfântul Nicolae şi unde au loc atâtea întâlniri ecumenice. Aici rugăciunea noastră a avut o singură intenţie: realizarea unirii în credinţă.
Pelerinajul a continuat la locurile ce vorbesc de unul dintre sfinţii cei mai cunoscuţi astăzi şi anume de Padre Pio. Am vizitat orăşelul Pietrelcina, locul de naştere şi de har concelebrând în biserica unde şi el a celebrat şi a primit atâtea daruri de la Dumnezeu. Apoi am mers la "San Giovanni Rotondo", locul unde micuţul frate capucin se odihneşte şi care a devenit ţinta spre care se îndreaptă o mulţime de pelerini. Aici atrage atenţia, în afara punctelor care marchează prezenţa lui Padre Pio, sectorul în care este Calea crucii.
După acest moment grupul nostru s-a împărţit în două: o parte s-a îndreptat spre Lourdes în Franţa, iar cealaltă spre nordul Italiei unde au mai fost vizitate câteva locuri de reculegere.
Rezumând, se poate spune că pelerinajul a fost un gest de rugăciune, de mulţumire, de comuniune, de încurajare de a continua drumul, de a continua lucrarea de zidire, lucrare ce-şi are desăvârşirea în împărăţia lui Dumnezeu.
