Biserica este trupul tainic al lui Cristos. De douăzeci de secole ea este simbolul lui Cristos înviat; în ea, viaţa lui Isus este împărtăşită oamenilor prin Duhul Sfânt, care s-a coborât asupra ucenicilor după înălţarea lui Isus la cer; ea este cu adevărat taina împărăţiei lui Dumnezeu.
Încredinţând apostolilor şi urmaşilor lor, episcopilor, tezaurul mântuirii - evanghelia şi sfintele taine -, asigurându-i de prezenţa sa continuă prin Duhul Sfânt, Isus îi face garanţi ai adevărului neschimbat: "Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine, îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis" (Lc 10,16).
Prin urmare, toţi cei care ascultă de chemaţii, aleşii, împuterniciţii şi trimişii Fiului lui Dumnezeu întrupat formează Biserica lui Isus, Biserica luptătoare, cu speranţa victoriei finale în Biserica slavei veşnice. În limbaj bisericesc se spune sentire cum Ecclesia, adică a fi la unison cu Biserica.
Îndemnaţi de urmaşul sfântului Petru, papa Ioan Paul al II-lea, precum şi de episcopul nostru diecezan, Petru Gherghel, noi am parcurs anul liturgic marian, rugându-ne şi meditând sfântul Rozariu, aşa cum s-au rugat şi înaintaşii noştri, adăugând la cele obişnuite şi alte evenimente din viaţa Mântuitorului, incluse sub denumirea de mistere de lumină, având ca scop conştientizarea şi învigorarea vieţii noastre creştine, după exemplul şi prin mijlocirea aceleia pe care Catehismul Bisericii Catolice ne-o prezintă în frumuseţea şi importanţa ei: "Mama lui Isus, după cum în ceruri, glorificată deja cu trupul şi sufletul, este chipul şi pârga Bisericii care va ajunge la plinătate în veacul ce va să vină, tot astfel aici pe pământ, străluceşte ca un semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, până când va veni ziua Domnului" (LG 68).
Fiind pusă în mod deosebit, din primul deceniu al secolului al XX-lea, sub ocrotirea Maicii preacurate, ridicate în slava cerească, Dieceza de Iaşi, în perspectiva Sinodului pregătit şi care se va încheia în 2004, poate privi cu încredere într-un viitor cu adevărat creştin, aşa cum îl vrea Tatăl ceresc, adică la unison cu Biserica.
