În luna aprilie 1963 a fost publicată ultima scrisoare enciclică, "Pacem in terris", a neuitatului papă Ioan al XXIII-lea, considerată "cântecul de lebădă" al marelui pontif. După doar două luni, acesta era chemat de Dumnezeu pentru a primi răsplata servitorului credincios.
Scrisoarea era adresată nu numai catolicilor, dar şi "tuturor oamenilor de bunăvoinţă". Presa moscovită însăşi a apreciat pozitiv mesajul papal, subliniind că meritul acestuia va fi "de a pune pacea lui Dumnezeu la nivelul realităţilor epocii noastre". Era exact ceea ce intenţiona papa Ioan al XXIII-lea. Cuvântul de ordine al acestuia, bine cunoscutul "aggiornamento", voia să conştientizeze pe cei trei mii de participanţi la sinod de responsabilitatea mare pe care o aveau de a prezenta lumii contemporane mesajul evanghelic, mesaj de pace, de împăcare a oamenilor cu Dumnezeu, mesaj proclamat de Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Pe tot parcursul celor două milenii ale erei creştine, acest mesaj a fost receptat, meditat şi trăit în mod diferit. Ultimul secol al mileniului al doilea al erei creştine, prin amploarea şi gravitatea problemelor create legate şi de cele două mari conflagraţii mondiale, au adus în prim plan necesitatea rezolvării lor cu înţelepciune, în spirit de dreptate şi caritate. Cei care, prin misiunea lor, erau cei mai îndreptăţiţi să-i cheme pe toţi responsabilii popoarelor la masa tratativelor, pentru rezolvarea litigiilor de orice natură, au fost papii care, dându-şi seama foarte bine că mijloacele pur umane sunt insuficiente pentru a ajunge la ţelul dorit, i-au chemat insistent pe toţi să-şi îndrepte privirile spre acela care este Dumnezeul păcii, al înfrăţirii popoarelor.
Însă Dumnezeu, în înţelepciunea şi iubirea sa fără margini, a voit ca Mama Fiului întrupat să aibă un rol deosebit în salvarea lumii. Chiar de la începutul vieţii publice a lui Isus, la nunta din Cana Galileii, intuiţia umanitară a Mariei a venit în ajutorul celor care erau în dificultate.
"Faceţi tot - spune ea slujitorilor - ce vă va spune el (Isus)". Situaţia s-a rezolvat în mod fericit, prin intervenţia miraculoasă a Fiului ei preaiubit.
Printre numeroasele atribute strâns legate de persoana Maicii Preasfinte, înscrise în Litania lauretană, este şi acela de Regina păcii. Când copiii ajung să nu se mai înţeleagă, să se certe, să se duşmănească, mama intervine cu priceperea şi bunătatea ei, cu lacrimile şi rugăminţile ei, făcând tot ce îi stă în putinţă pentru a-i împăca. În calitate de Mamă a Bisericii, Maria mijloceşte neîncetat la Dumnezeu pentru sărmanii oameni învrăjbiţi de cel rău. Deseori apare unor suflete nevinovate de copii şi tineri, cărora le încredinţează mesaje precise de rugăciune, de convertire, de pocăinţă, menite să contribuie la aplanarea conflictelor şi la apropierea tuturor de Tatăl ceresc.
Luna mai, luna frumuseţii şi a armoniei, este o chemare insistentă din partea preacuratei Fecioare Maria: "Maria iar ne cheamă şi vrea ca-n astă lume o inimă mai bună să-i oferim în dar".
Tu, regina păcii, mijlocitoare a tuturor darurilor dumnezeieşti, înduplecă inimile oamenilor să primească şi să păstreze aceste daruri, îndeosebi pe acela al păcii: pacea oamenilor cu ei înşişi, cu semenii lor şi cu Creatorul".
