L-am cunoscut pe Florin din multele sale vizite la Oneşti, prin participarea lui la întâlnirile care se fac în fiecare lună. Şi acesta de mai puţin de şapte ani pentru că iubea foarte mult spiritul de rugăciune şi formare în ecumenism.

A început să vină la noi deja de când boala inexorabilă l-a atacat şi pentru aceasta a fost operat de tumoare. Iniţial s-a crezut că operaţia a reuşit, dar de fapt nu era chiar aşa, iar în anii următori s-a comportat într-un fel liniştit făcând ceea ce fac şi mulţi alţi tineri: studiu, rugăciune şi implicare în viaţa de familie.

La ultimele întâlniri din timpul verii când seara ne adunam în jurul unui foc mare unde cântam şi ne rugam, fiecare mărturisindu-şi experienţa personală, el a vrut să spună şi problemele sale care l-au oprit în cariera de inginer şi în planurile pe care le avea. A lăsat o adâncă impresie în sufletul tuturor când i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru boala sa zicând că prin aceste suferinţe a ajuns la cunoaşterea şi credinţa în Dumnezeu, ceea ce-i lipsea la început. În ultimul timp nu-i era atât de uşor să vină la Oneşti pentru că avea regim iar acest lucru era valabil şi pentru noaptea de rugăciune care se făcea pentru unitatea creştinilor.

La întâlnirea din ziua de 24 mai, la o lună de la moartea sa, am celebrat Euharistia împreună cu tinerii prezenţi la întâlnire, după care toţi cei care l-au cunoscut au mărturisit experienţele lor de viaţă împreună cu Florin chiar şi din ultimele zile pe care le-a petrecut în spital.

La început am crezut că viaţa lui de rugăciune nu este cunoscută de părinţii parohi ai săi, dar am aflat că este cunoscută şi de ei şi tocmai de aceea am cerut la mulţi preoţi din Bacău să dea mărturia lor despre acest tânăr, însă a ajuns numai acea a parohului său pe care am citit-o în timpul sfintei Liturghii.

La sfârşitul celebrării toţi erau plini de bucurie, afirmând: "Ce frumos este să dăm mărturie că sfinţii sunt prezenţi şi astăzi între noi cu darurile Duhului Sfânt; pot fi purtaţi în suflete pentru a putea aduce roade cu perseverenţă.

Sperăm că din cer va continua să se roage cu noi pentru unitatea creştinilor, faţă de care el avea o mare atracţie, pentru viitorul casei ecumenice care are nevoie şi ea de martori şi apostoli ai ecumenismului. "Ut unum sint!"

Pr. Mario Querini