Câtă frumuseţe şi strălucire regăsim în fiecare an în timpul sărbătorilor de Crăciun! Scena naşterii pruncului Isus într-un grajd, în urmă cu peste 2000 de ani, se reactualizează printre noi chiar şi acum, făcându-şi simţită prezenţa.
Crăciunul are o semnificaţie deosebită, este sărbătoarea care uneşte umanitatea şi divinitatea, în cel mai evident mod. Este bucuria şi renaşterea speranţei posibilităţii unui nou început, a unui viitor care să aducă o transformare spirituală. Este şi un timp de recunoştinţă în care îi mulţumim lui Dumnezeu că ni l-a dat pe Fiul său, care ne-a adus în suflete lumină şi căldură; care a sădit în inimile noastre bucurie, speranţă şi pace; care ne călăuzeşte, ne întăreşte credinţa, ne potoleşte setea de adevăr pentru ca noi să învăţăm ce este iubirea.
Dar toate acestea nu-şi vor găsi rostul dacă nu descoperim cu exactitate unde este însăşi iubirea care a luat chip omenesc.
Să ne gândim la cuvintele lui Charles Dickens: "Voi adora Crăciunul în inimă şi voi încerca să-l păstrez acolo tot anul".
Carmen Lea
