A trecut la Domnul

Valentin Farţade-Gabor, unul dintre preoţii franciscani, de curând sfinţit (28 iunie), în vârsta de 26 de ani, a murit sâmbătă, 5 iulie, într-un accident rutier, în timp ce se îndrepta spre satul natal (Valea Mare), unde urma ca duminică, 6 iulie, să celebreze prima lui sfântă Liturghie. A fost dus de urgenţă la spital la Iaşi, dar nu a mai putut fi salvat; la ora 4.00 dimineaţă a trecut la cele veşnice. A fost depus mai întâi în capela Institutului Franciscan din Roman, apoi, în seara zilei de 5 iulie a fost dus la Valea Mare, unde mulţi credincioşi l-au aşteptat la intrarea în sat cu lumânările aprinse şi l-au condus în biserica parohială. Înmormântarea a avut loc la Valea Mare (BC), luni, 7 iulie, începând cu ora 10.30.

Apucase să celebreze şapte Liturghii. Este al douăzecilea preot din Valea Mare. Satul a fost îmbrăcat în sărbătoare ca la primiţie: multe flori, covoare şi ştergare artizanale pe garduri. Oamenii au venit de departe: de la Cacica şi din satele apropiate. Liturghia s-a oficiat afară. Peste 120 de preoţi au concelebrat. PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, a prezidat Liturghia. La altar a fost şi pr. Ioan Ciuraru, provincial al Fraţilor Minori Conventuali, precum şi Mons. Grigore Duma, fiu al satului. De asemenea, au fost numeroşi preoţi, fii ai satului, precum şi colegii preotului răposat de curând sfinţiţi.

La începutul sfintei Liturghiei, pr. Victor Emilian Dumitrescu a ţinut necrologul. În predică, PS Anton Coşa a vorbit despre misterul preoţiei. "Părintele Valentin, a spus episcopul, serbează primiţia în tăcere! El nu mai poate cânta, dar în locul lui cântă îngerii, sfinţii; el nu celebrează după ritualul prevăzut de Biserică, dar celebrează Liturghia cerească... Preoţia sa este veşnică! Este părticică a preoţiei lui Cristos, marele şi unicul preot, care s-a jertfit pe sine, o dată pentru totdeauna, pentru mântuirea noastră... Dar planurile lui Dumnezeu cu părintele Valentin au fost altele decât cele aşteptate de el şi de toţi ceilalţi. El nu a apucat să fie repartizat într-o comunitate în noua calitate. El nu va mai predica, nici nu va mai administra sfintele taine; mâna sa nu se va ridica niciodată să binecuvânteze sau să mângâie pe cei oropsiţi".

La finalul Liturghiei părintele provincial a rostit câteva rugăciuni pe care preotul răposat obişnuia să le facă; a încurajat familia, pe fraţii franciscani şi pe săteni; a specificat, de asemenea că părintele Valentin era cunoscut ca "fratele care se roagă mult". Episcopul de Chişinău a transmis gândurile şi sentimentele de durere ale PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă.

Preotul răposat a fost apoi purtat spre cimitir de către colegii lui. A fost depus în cavoul preoţilor, alături de ep. Ioan Duma.

Oamenii, mulţi cu lacrimi în ochi, s-au rugat, au cântat şi au păstrat tăcerea. În faţa planurilor lui Dumnezeu, a tainei pe care o păstrează, nu poţi decât să te rogi şi să taci.

Să se odihnească în pace!

Pr. Cornel Cadar