Am crescut la bunica, într-una din localităţile frumoase ale Moldovei. Părinţii erau plecaţi peste hotare, iar eu am rămas singură, fără sprijin, exact atunci când aveam mai mare nevoie. Am făcut în trei locuri şcoală, dar nicăieri nu am reuşit să am rezultate strălucite. Am terminat opt clase, dar nu am dat examen de capacitate, că bunicul meu de-al doilea a zis că ce-mi trebuie şcoală.

Un unchi mai de departe m-a întrebat dacă vreau să merg şi eu în străinătate, ca să nu mă mai cert cu bunicul şi să am şi eu un serviciu. Mi-a zis că pot să lucrez în Grecia, la restaurant sau ca baby-sitter sau ca femeie de serviciu. A avut grijă să-mi spună că nu trebuie să zic nimic bunicii, aşa că m-am ţinut de cuvânt şi n-am vorbit cu nimeni. Am spus da, numai ca să scap de acolo. Am plecat la Timişoara şi am trecut ilegal graniţa în Serbia, ne-am dus la Pancevo, apoi în alt oraş cu autocarul. Am stat două zile într-o casă nou făcută, am dormit pe jos, iar în a treia zi am trecut ilegal în Macedonia. Am stat ascunşi într-un beci, că eram la 500 de metri de graniţă. În a şaptea zi, dimineaţa, au venit doi bărbaţi graşi, patronii unui bar... Ne-au îngrămădit într-o maşină şi am văzut pe geam cum patronul a aruncat un teanc de bani călăuzei. Atunci mi-am dat seama că am fost vândută. Ne-a dus într-un bar şi când am intrat, am văzut bara de striptease. Ne-a zis: "Hai, dezbrăcaţi-vă şi la lucru". Un singur client am avut, pe toţi ceilalţi îi refuzasem, dar dacă îl refuzam şi pe acela, puteam să fiu moartă acum. Acolo unde stăteam, sub duşumea, era o fată îngropată, împuşcată de patron. În a zecea seară a venit poliţia, ne-a ţinut două nopţi la închisoare, ne-au dus la ambasada din Skopje, ne-au făcut paşapoarte consulare şi am venit acasă. Omul care m-a vândut mi-e unchi. Am avut încredere în el. Am aflat după aceia că mai vânduse fete de vârsta mea... Când mă gândesc, totul a pornit de la un vis, acela de a deveni cineva şi eram bucuroasă că plec...

Aceasta este experienţa mea tristă pe care v-am împărtăşit-o pe scurt pentru ca nimeni să nu mai păţească ce am păţit eu.

Dragi părinţi, nu vă lăsaţi copiii sub îngrijirea altora, iar voi, copii, atenţie. Voi, fetelor, fiţi şi mai atente! Aveţi grijă cu cine vorbiţi, ce gânduri are şi unde vrea să ajungă. Nu vă lăsaţi copleşite de tot felul de promisiuni, mai ales astăzi când emigrarea a luat proporţii. Dacă cineva vă promite că vă asigură un loc de muncă în Occident sau în altă parte a lumii, că veţi lua circa o mie de dolari pe lună, că după două, trei luni vă veţi putea întoarce, şi mai ales că nu trebuie să plătiţi nimic, că totul e asigurat, nu cădeţi în plasă. Cu siguranţă vi se întinde o cursă. Abia acum mi-am dat seama că Dumnezeu m-a creat persoană umană, nu o simplă marfă, care poate costa în funcţie de cât vrea traficantul...

Pe mine m-au lăsat părinţii atunci când trebuia să-i am lângă mine. Nimeni nu poate înlocui o mamă sau un tată, indiferent cine ar fi şi cum ar face-o. Voi, fetelor, nu vă lăsaţi purtate de visuri şi de promisiuni deşarte. Ca să fii om adevărat se ajunge printr-o muncă asiduă. Atenţie cu cine vorbiţi!

(Maria - 16 ani, caz preluat de la Simpozionul "Traficul de fiinţe umane distruge mii de tinere în fiecare an", Piatra Neamţ, 8-9 mai 2003)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba