Cristos a înviat
Se aşternuse piatra pe proaspătul mormânt
Şi noaptea coborâse, acoperind cetatea.
Se liniştise neamul vânzării. Pe pământ
Era o taină mare... minune-apropiată.
Şi iată miezul nopţii, de stele-mpodobit;
Un tunet lung s-aude, pământu-n el vuieşte.
Adânci puteri îl mişcă, izbindu-l. Zguduit
Mormântul se deschide: scriptura se-mplineşte.
Lumini lucesc la gura mormântului deschis,
Întunecimea piere o clipă toată firea...
Cristos învie!... Paznici, să fie vouă vis,
Lumina vă orbeşte, v-a înlemnit uimirea!
Lumină din lumină cerescului cuprins
Luceşte-acum pe chipu-i. Îl-nalţă biruinţa.
Şi, lepădând pământul, îi lasă foc nestins
Pe calea mântuirii: nădejdea şi credinţa.
Cu moartea sa, pe cruce murind nevinovat,
Ne-a dat el nouă pildă a marii jertfi de sine,
Cu moartea sa pe moarte călcând a înviat
Spre învierea vieţii în faptele de bine.
Cântaţi cu bucurie acelui ce-a scăpat
Pe om şi omenirea de moartea sufletească.
E Paştele! Viaţă! Cristos a înviat!
Iubire între oameni şi pace să domnească.
Alexie Mateevici
