Cunoscute şi ca terapii alternative sau medicină naturistă sau medicină homeopată, constituie alături de medicina alopată metode de vindecare în diferite boli.

Clasificarea terapiilor alternative în funcţie de mijloacele fizice, chimice sau spirituale utilizate:

A) fizice: 1) acupunctura; 2) reflexoterapia; 3) electroacupunctura; 4) terapia cu cristale; 5) ionizarea negativă; 6) masajul;
B) chimice: 1) homeopatia; 2) fitoterapia; 3) aromoterapia; 4) ozonoterapia; 5) dietoterapia;
C) spirituale: 1) terapia prin muzică; 2) sacroterapia.

Filozofia medicinei naturiste este cuprinsă în următoarele şase principii: vis medicatrix naturae (puterea vindecătoare a naturii); tratarea integrală a pacientului; primum non nocere; tolle causam (identificarea şi tratarea cauzei); prevenirea este cea mai bună metodă de vindecare; docere (doctorul ca şi învăţător). Practica naturistă este foarte eficace în caz de prim ajutor, domeniul ei este prevenţia bolilor acute şi împiedicarea recăderilor în bolile cronice. Prezentăm în continuare câteva din metodele enumerate:

1) Sacroterapia. Este mai mult decât o terapie alternativă bazându-se pe faptul că omul este o fiinţă religioasă înzestrat cu un suflet şi pe care Dumnezeu l-a dăruit cu o mare putere de vindecare. Bazată pe faptul că rugăciunea este prima modalitate de implorare a ajutorului lui Dumnezeu în caz de îmbolnăvire. Ea trebuie făcută din inimă, cu credinţă, smerenie, în orice vreme, în orice împrejurare cu nădejde în puterea iubirii lui Dumnezeu.

Mijloace folosite în sacroterapie: credinţă în puterea lui Dumnezeu, respectarea celor zece porunci, rugăciunea, participarea la Liturghie, spovada, pelerinaj, la locuri sfinte. Timpul ne-a relevat existenţa unor locuri încărcate de beneficitate: biserica din Ars, biserica "Notre Dame de la Gardé, în care s-au întâmplat vindecări miraculoase consemnate de Comitetul Medical Internaţional. Iată care sunt criteriile Comitetului Medical Internaţional conform cărora o vindecare este considerată miraculoasă: 1) să fie boală organică sau cu componentă organică; 2) să fie boală gravă, greu vindecabilă; 3) să fie netratată prin mijloace medicale; 4) vindecare instantanee; 5) vindecare completă; 6) vindecare definitivă.

2) Dietoterapia. Principii de dietoterapie naturistă în vederea creşterii imunităţii organismului.

Cum se manifestă scăderea imunităţii în general? Prin creşterea frecvenţei infecţiilor respiratorii, infecţiilor streptococice, a herpesului recidivant, candidozei, giardiozei; prin favorizarea apariţiei alergiilor, a unor maladii degenerative, boli autoimune, tumori canceroase etc.

Ce contribuie la perturbarea imunităţii? Stresul psihic, dieta şi în general modul de viaţă. Mecanisme de producere: producţia în exces de radicali liberi; radicalii liberi sunt molecule generate de celule în urma expunerii la: toxine - radiaţii; virusuri - ionii pozitivi generaţi de ecranul TV şi computere; bacterii - acetaldehida din fumul de ţigară; fungi - acetaldehida produsă de ficat în urma consumului de alcool; consum de alimente râncede, prăjite, consum de nuci, alune prăjite, consum de alimente vechi, consum de uleiuri rafinate şi margarină.

Poate fi influenţată această afectare a imunităţii prin dietă? Da. În exces, radicalii liberi pot ataca celulele, producând condiţii pentru dezvoltarea de tumori şi pot accelera procesul de îmbătrânire, de aceea este important: să se reducă necesitatea producerii acestora prin scăderea incidenţei stresului şi toxinelor în modul de viaţă. Să fie neutralizaţi prin dietă, prin substanţe antioxidante. Substanţe antioxidante: 1) cele care conţin vitaminele E, A, C; 2) minerale: seleniu existent în corticala cerealelor care de obicei este înlăturată prin măcinare şi separare a făinii albe de tărâţe; zinc existent din abundenţă în ciuperci, se află şi în cereale, ouă şi scoici; 3) bioflavonoide existente în varza proaspătă, ceapă, usturoi, vinete, cireşe, coacăze, lămâi, broccoli, ceai verde; 4) cisteina (aminoacid) existentă în ovăz, migdale, seminţe de floarea soarelui, soia; 5) enzime (SOD vegetal) existentă în iarba de orz; 6) iarba de grâu şi de orz, muguri, legume cu frunze verzi; 7) cereale şi legume neprocesate; 8) ulei presat la rece; 9) seminţe de in (patru linguri / zi, râşnite, ingerate o dată cu masa principală) sau preparate de seara cu 250 ml apă clocotită; a doua zi dimineaţa se strecoară şi se consumă seminţele pe stomacul gol.

Recomandarea medicului

1) Seminţe de in se pot utiliza în cure de 3-4 zile / săptămână, timp de 3-4 luni, alături de sucuri de legume şi fructe proaspete, pentru a favoriza astfel eliminarea toxinelor şi excesului de radicali liberi, înlăturând în principal sindromul de oboseală cronică; 2) pulbere din iarbă de orz (câte o linguriţă pulbere la mesele principale, cure); 3) pulbere coada calului, o linguriţă înainte de micul dejun, cu ceai, miere sau iaurt, de trei ori pe săptămână, cure de 3-6 luni.

Dr. Lucia Amza, medic de familie