Fără îndoială, un viitor mai bun depinde de generaţiile tinere bine formate, capabile să preia zestrea bună a înaintaşilor, decise a o îmbogăţi şi de a o preda la rândul lor altor generaţii.
Societatea civilă a fost preocupată de-a lungul timpurilor de a oferi copiilor şi tinerilor cunoştinţe ample, în diferite domenii. Preocuparea pentru cunoaştere, susţinută de umanişti şi de către exponenţi ai curentelor moderne, a devenit pentru mulţi idol. Pentru aceştia, educaţia religioasă adevărată a devenit ceva opţional, cultural.
Magisteriul Bisericii Catolice, conştient de necesitatea educaţiei religioase a credincioşilor, a stabilit în declaraţia Conciliului Vatican II "Gravissimum educationis", nr. 3, următoarele: "Părinţii, pentru că dau naştere copiilor lor, au obligaţia strictă de a-i creşte, şi ca atare trebuie să fie recunoscuţi ca primii lor educatori. Rolul educativ al părinţilor este aşa de important încât, dacă nu şi-l împlinesc, e greu de suplinit. Le revine părinţilor misiunea de a crea o atmosferă familială însufleţită de iubirea şi respectul faţă de Dumnezeu şi de oameni care favorizează educaţia totală, personală şi socială a copiilor lor. Familia este deci prima şcoală a virtuţilor sociale necesare oricărei societăţi... Obligaţia educaţiei, pe care o are în primul rând familia, implică şi
ajutorul întregii societăţi. Pe lângă drepturile părinţilor şi educatorilor cărora li se încredinţează o parte a misiunii ei, societăţii civile îi revin responsabilităţi şi drepturi precise de a organiza ceea ce este necesar bunului comun temporal... Într-un chip special, misiunea educativă revine Bisericii: nu numai pentru că în calitate de societate umană trebuie să i se recunoască o competenţă proprie în domeniul educaţiei, ci mai ales şi pentru că ea are misiunea de a vesti oamenilor calea mântuirii, de a împărtăşi credincioşilor viaţa lui Cristos şi de a-i ajuta, printr-o grijă permanentă, să se desăvârşească în această viaţă a lui Cristos".
Începe anul şcolar 2002-2003. Grădiniţele, şcolile elementare, gimnaziile, liceele etc. îşi deschid iarăşi porţile. Copiii şi tinerii vor intra din nou în şcoli pentru a-şi însuşi noi cunoştinţe necesare vieţii. Vor avea pe lângă multele obiecte şi religia. O, dacă acest obiect ar deveni, aşa cum merită, principal! Va fi aşa, numai dacă factorii educativi, părinţi, învăţători, profesori, îi vor recunoaşte importanţa teoretică şi mai ales practică. "Doamne Dumnezeule, care ai învăţat prin luminarea Duhului Sfânt inimile credincioşilor, dă-ne, te rugăm, ca în acelaşi Duh să cunoaştem cele drepte şi să ne bucurăm totdeauna de mângâierea lui, prin Cristos, Domnul nostru".
