În perioada când Biserica lui Cristos se răspândea rapid, cuprinzând în sfera ei de influenţă noi şi noi populaţii, s-a întâlnit cu cele mai diverse curente religioase şi filozofice. Popoarele convertite au introdus în societăţile creştine diferite noţiuni filozofice şi obişnuinţe de gândire care aveau influenţă asupra înţelegerii, nu totdeauna corecte, a adevărurilor relevate.
Se duceau prin urmare multe discuţii şi dispute despre felul cum trebuie traduse textele Bibliei, cum trebuie înţeles adevărul învăţăturii lui Cristos. Sub influenţa ambiţiei sau pasiunilor diferitelor grupări s-au născut erezii, adică vederi religioase care interpretau greşit doctrinele credinţei şi le înlocuiau cu forme alterate.
Tocmai în acele timpuri se poate observa apariţia în Biserică a unei grupări tot mai numeroase de oameni care, dăruindu-se cu totul ei, îşi consacrau talentul deosebit întru apărarea învăţăturii lui Cristos. Unul dintre aceştia a fost sfântul Ieronim, a cărui pomenire Biserica o face în ziua de 30 septembrie.
S-a născut în jurul anului 347 la Stridonium din Dalmaţia, pe malul Mării Adriatice. Părinţii erau înstăriţi, ceea ce i-a permis să studieze retorica la Roma. Profesorul lui a fost Denet - un gramatician vestit pe atunci, care i-a făcut cunoştinţă sfântului Ieronim cu bogata literatură latină. Tot la Roma a primit Botezul din mâna papei Liberiu.
În acei ani, l-au interesat ştiinţele marilor gânditori ai timpurilor antice: Platon, Cicero, Horaţiu. Mai târziu, a călătorit în Italia şi în cele din urmă a ajuns în Orientul Apropiat, la Antiohia. A plecat în anul 374 în pustiul Calchis, unde a dus o viaţă ascetică, dedicată rugăciunii. Totodată a adâncit cunoştinţele de limbă greacă, iar de la învăţaţii rabini evrei a dobândit ştiinţele limbii ebraice şi aramaice.
După patru ani, părăsind pustiul Calchis, s-a îndreptat spre Constantinopol. Acolo a ascultat cu mult interes predicile patriarhului Grigore din Nazianz; a tradus în limba latină unele scrieri ale lui Origene şi Eusebiu din Cezareea. Între 377 şi 379 a primit din mâinile episcopului de Antiohia diaconatul. Puţin după asta a plecat la Roma, unde a devenit secretarul papei Damasus I, care i-a încredinţat pregătirea traducerii latine a Bibliei. După ani de muncă, a ieşit de sub pana lui traducerea latină a Sfintei Scripturi, cunoscută sub numele de "Vulgata".
Munca de traducere a început-o la Roma, dar a terminat-o la Betleem, unde a plecat în anul 386. Acolo a desfăşurat o activitate susţinută didactică şi scriitoricească. Sfântul Augustin a spus despre el că a citit toţi scriitorii care au trăit înaintea lui.
A scris foarte mult, cu precădere în domeniul Bibliei. Numai manuscrisele păstrate până azi sunt în număr de 30.000. A scris despre vieţile unor bărbaţi vestiţi şi sfinţi, un număr uriaş de scrisori şi diverse opere polemice, împotriva propagatorilor de erori religioase. A luptat cu ereziile, cum ar fi învăţătura eronată a lui Pelagius, a apărat dogma fecioriei Maicii Domnului împotriva scriitorului Helvidius, a scris despre obligaţiile vieţii creştine, a îndemnat la sfinţenie, i-a consolat pe cei aflaţi în suferinţă. Totodată, a fost omul rugăciunii pline de fervoare şi omul marilor nelinişti. Din iniţiativa lui a luat fiinţă la Betleem o mănăstire de călugări, pe care a condus-o personal, şi trei mănăstiri de călugăriţe, pe care le preţuia spiritual.
A murit la o vârstă înaintată, la 30 septembrie 420. A fost îngropat într-una din grotele de lângă Betleem, iar din sec. al XIV-lea relicvele lui se găsesc în biserica "Sfânta Maria cea Mare" din Roma.
Datorită activităţii lui neobosite, ca şi a altor mari reprezentanţi ai Bisericii - sfinţii Augustin, Ambrozie, Vasile cel Mare, Biserica a ieşit victorioasă din erezii şi a salvat învăţătura curată a lui Cristos. Datorită lui sunt astăzi înţelese cu deplină expresivitate cuvintele Învăţătorului: "Dacă rămâneţi în cuvântul meu sunteţi într-adevăr ucenicii mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" (In 8,31).
Aniversarea anuală a sfântului Ieronim trebuie să devină pentru credincioşi un imbold la o lectură plină de fervoare a Bibliei şi spre deplină dăruire lui Cristos. (După Jan Uryga Zrodto, nr. 35 (505)/2001)
Traducere de Natalia Cantemir
