Dacă nu este făcută pentru totdeauna, căsătoria nu este căsătorie, şi fără ea, familia, care constituie fundamentul societăţii, este subminată, a spus Sfântul Părinte marţi, 22 ianuarie, când a sugerat căi pozitive pentru combaterea mentalităţii "divorţului". "Opinia conform căreia indisolubilitatea constituie o limitare a libertăţii partenerilor şi, în consecinţă, o greutate care câteodată devine insuportabilă, trebuie învinsă", a spus Sfântul Părinte în timpul evaluării activităţilor de anul trecut ale Tribunalului Rota Romana.
Papa Ioan Paul al II-lea le-a explicat judecătorilor şi avocaţilor că în acest domeniu, provocarea pentru Biserică şi pentru aceia care cred în iubirea conjugală constă în a face "o prezentare pozitivă a uniunii indisolubile, pentru a se redescoperi frumuseţea ei". Acest lucru va fi realizat, dacă această frumuseţe este mărturisită "de familii, biserici domestice în care soţul şi soţia recunosc reciproc faptul că sunt legaţi unul de altul pentru totdeauna, cu o legătură care cheamă la o iubire mereu înnoită şi generoasă, dispusă să facă sacrificii".
"Nu putem să cedăm în faţa mentalităţii divorţului", le-a spus Sfântul Părinte membrilor tribunalului, când i-a încurajat să apere prin munca lor frumuseţea căsătoriei. "Poate părea că divorţul este atât de înrădăcinat în anumite medii sociale, încât nu mai merită a se continua combaterea lui, prin răspândirea unei mentalităţi, a unor obiceiuri sociale, şi a unei legislaţii civile în favoarea indisolubilităţii". "Şi totuşi, merită! De fapt, acest bine este parte a fundamentului fiecărei societăţi, ca o condiţie necesară pentru existenţa familiei", a spus papa.
"De aceea, absenţa lui are consecinţe devastatoare, care se răspândesc ca o plagă în trupul societăţii - potrivit termenului folosit de Conciliul Vatican II pentru a descrie divorţul - şi au o influenţă negativă asupra noilor generaţii, pentru care frumuseţea căsătoriei autentice este umbrită". Textul cuvântării sale a citat "Gaudium et spes", nr. 47. "Valoarea indisolubilităţii nu poate fi considerată obiectul unei simple alegeri particulare: ea afectează unul dintre stâlpii întregii societăţi". Astfel, papa Ioan Paul al II-lea a respins "ideea destul de răspândită, potrivit căreia căsătoria indisolubilă este doar pentru credincioşi, dar ei nu o pot impune în societatea civilă ca întreg".
Episcopul Romei nu doar le-a cerut celor care cred în indisolubilitatea căsătoriei să se opună măsurilor juridice care introduc divorţul, sau care pun semnul de egalitate între căsătorie şi uniunile de facto ("inclusiv cele homosexuale"), ci le-a şi sugerat să îşi combine acţiunea cu "o atitudine pozitivă". Această nouă mentalitate ar trebui să promoveze "măsuri juridice destinate îmbunătăţirii recunoaşterii sociale a căsătoriei autentice în domeniul decretelor juridice, care, din păcate, permit divorţul", a subliniat papa Ioan Paul al II-lea.
după Catholica.ro
În slujba familiei Ce trebuie să facă un avocat atunci când un client îi cere să îi medieze un divorţ, câteodată pe motive jenante? Papa Ioan Paul al II-lea a încercat să răspundă la această întrebare în timpul întâlnirii pe care a avut-o cu avocaţii şi judecătorii din Tribunalul Rota Romana.
Pontiful a vorbit despre o situaţie comună: avocaţii sunt plătiţi pentru a pune capăt unei căsătorii, circumstanţă care ridică probleme de conştiinţă şi judecătorilor, care trebuie să emită decizii în astfel de sentinţe. Sfântul Părinte a început prin a exprima un principiu de bază: "Agenţii legii din domeniul civil trebuie să evite să se implice personal în orice care poate să însemne cooperarea la divorţ". "Avocaţii pot întotdeauna să refuze să folosească profesia lor pentru un scop care este contrar dreptăţii, cum este divorţul". "Ei pot să colaboreze la o acţiune de acest gen doar atunci când, în concordanţă cu intenţiile clientului, ea nu este orientată spre ruperea căsătoriei, ci spre alte efecte legale, care pot fi obţinute doar printr-o decizie juridică specifică, obţinută printr-un proces juridic". Articolul 2383 din Catehismul Bisericii Catolice explică faptul că "dacă divorţul civil rămâne singurul mod posibil de a asigura anumite drepturi legitime, îngrijirea copiilor sau apărarea patrimoniului, poate fi tolerat fără a constitui o greşeală morală". Astfel, Sfântul Părinte a subliniat cu fermitate faptul că sarcina avocaţilor nu este de a distruge familiile, ci de a-i ajuta pe oameni "să treacă prin crizele matrimoniale" spre reconciliere. În acest mod, "avocaţii devin cu adevărat slujitori ai drepturilor indivizilor, şi evită transformarea lor în simpli specialişti în slujba oricărui interes".
