Dacă sănătatea trupului omenesc este de multe ori afectată şi are nevoie de intervenţia medicului, e necesar să-l considerăm pe om şi în latura sa dăinuitoare, spirituală. În această privinţă, nu cred că poate cineva să se bată cu pumnul în piept şi să spună: "Nu am probleme!"
Într-adevăr, deja primul cuplu uman a trebuit să se recunoască deficitar în raport cu Dumnezeu-Creatorul, prin neascultarea comisă. În felul acesta, firea omenească devine coruptă din naştere; tot omul e nevoit să se declare vulnerabil în viaţa sa morală: "Dacă zicem că nu avem păcate, ne înşelăm pe noi înşine, iar adevărul nu este în noi" (In 1,8).
Această taină a răutăţii o punem îndeobşte în legătură cu aceea a întrupării Fiului lui Dumnezeu care a venit "pentru cei bolnavi", adică pentru reconcilierea păcătoşilor cu Tatăl ceresc.
Încă de la începutul activităţii de propovăduire a veştii celei bune, Isus a lansat apelul: "Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie" (Mc 1,15). Ecoul acestui apel se face auzit de-a lungul celor două milenii de istorie creştină. De la Miercurea Cenuşii până la Paşti, fiecare creştin este chemat să-şi precizeze diagnosticul sufletului în lumina credinţei creştine şi să recurgă la tratamentul corespunzător: o examinare serioasă a vieţii sale spirituale, recunoaşterea păcatelor comise şi părerea de rău de a le fi săvârşit, decizia de corectare, mărturisirea integrală, cu sinceritate a păcatelor, în vederea obţinerii iertării. Meditarea suferinţelor răscumpărătoare acceptate din iubire faţă de oameni de către Isus Cristos, săvârşirea faptelor de milostenie faţă de cei sărmani, iertarea din inimă a duşmanilor, rugăciunea statornică ridicată spre ceruri şi alte fapte bune inspirate de Duhul Sfânt, dătătorul de lumină şi putere, alcătuiesc programul personal cvadragesimal (de Postul Mare) al fiecărui creştin, ca o terapie spirituală numaidecât necesară pentru întâmpinarea cu voioşie a sfintei Învieri.
Curaj, creştinule, creştino! Folosiţi-o cu dragă inimă, dându-vă seama cât e de salutară.
Mons. Anton Despinescu
