Opt noi fericiţi Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat duminică, 4 noiembrie 2001, două femei şi şase bărbaţi, prezentându-i ca modele de viaţă pentru lumea contemporană, cuprinsă de teamă şi violenţă. Ei sunt "pentru Biserică şi pentru lume un semn elocvent al iubirii lui Dumnezeu, începutul şi sfârşitul tuturor fiinţelor", le-a spus Sfântul Părinte celor 25.000 de pelerini strânşi în Piaţa "Sfântul Petru". În cei 23 de ani ai pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea a beatificat 1.282 de persoane. Semne ale iubirii lui Dumnezeu
Printre noii fericiţi sunt şi doi martiri ai persecuţiei comuniste din Republica Slovacă: arhiepiscopul Pavol Peter Gojdic (1888-1960), administrator apostolic de Mukacevo, şi pr. Metod Dominik Treka (1886-1959). Comunitatea greco-catolică din Slovacia, condusă de arhiepiscopul Gojdie, a fost forţată să devină parte a Bisericii Ortodoxe în 1948, când au venit la putere comuniştii.
La 28 aprilie 1950, regimul i-a negat Bisericii Catolice dreptul la existenţă, arhiepiscopul Gojdie fiind judecat pentru înaltă trădare şi condamnat la închisoare pe viaţă. Arhiepiscopul a murit în închisoare în 1960. Pr. Treka a experimentat şi el martiriul lent al închisorii, fiind acuzat de regim de colaborare cu arhiepiscopul.
"Uniţi în slujirea generoasă şi curajoasă a Bisericii Greco-Catolice Slovace, ei au trecut prin aceleaşi suferinţe datorită fidelităţii lor faţă de evanghelie şi faţă de succesorul lui Petru, şi acum împărtăşesc aceeaşi cunună a gloriei", a spus Sfântul Părinte în timpul predicii. La beatificare a participat şi preşedintele slovac Rudolf Schuster.
Ceilalţi fericiţi sunt italianul Giovanni Antonio Farina (1803-1888), episcop şi fondator al Ordinului Sfintei Doroteea; episcopul dominican portughez Bartolomeu Fernandes dos Mártires (1514-1590); italianul Luigi Tezza (1841-1923), fondator al Surorilor Sfântului Camillus, şi preotul italian Paolo Manna (1872-1952) de la Institutul Pontifical pentru Misiunile Străine. Noile fericite sunt Gaetana Sterni (1827-1889), de origine italiană, fondatoare a Surorilor Voinţei Divine şi Maria Pilar Izquierdo Albero (1906-1945), de origine spaniolă, fondatoare a Operei Misionare Isus şi Maria.
Paolo Manna s-a născut în 1872 în Avellino, Italia, fiind al cincilea din cei şase copii. Doi dintre unchii săi au fost preoţi; la fel şi fratele lui mai mare. Paolo a studiat latina în Napoli şi filozofia la Universitatea Gregoriană din Roma; în 1891 a intrat la Seminarul pentru Misiunile Străine din Milano.
Hirotonit preot în august 1895, el a plecat în misiune în Burma, unde a rămas până în 1907. În această perioadă s-a întors de trei ori în Italia, fiind bolnav de tuberculoză. La 35 de ani spunea că este un misionar fără succes. De fapt, în Burma el era apreciat în special pentru scrierile sale. În 1909 a fost numit editor la "Le Missioni Cattoliche"; a publicat reflecţii despre vocaţia misiunilor străine, "Operarii autem pauci", care au stat la originea a sute de vocaţii la misionarism.
El a relansat în Italia Societăţile Misionare pentru Răspândirea Credinţei şi a promovat alte iniţiative pentru cooperarea misionară. În 1916 a fondat Uniunea Misionară a Clerului, astăzi Uniunea Misionară Pontificală (PMU), pe care papa Pius al XII-lea a numit-o "bijuteria întregii vieţi a părintelui Manna". În 1919 a fondat publicaţia "Italia missionaria", cu scopul încurajării vocaţiilor.
În 1924 a fost ales superior general al Seminarului Lombard pentru Misiuni Străine, şi mai apoi superior general al PIME, înfiinţat în 26 mai 1926 de către papa Pius al XI-lea, care a unificat seminariile pentru misiunile străine din Milano şi Roma. Numeroasele scrisori adresate misionarilor de către Paolo Manna sunt strânse într-o carte intitulată "Virtu apostoliche", care a fost tradusă în engleză. În decembrie 1936, el a înfiinţat PIME pentru Misionarele Neprihănitei Fecioare.
În ultimii ani de viaţă, pr. Manna a fost superior al PIME pentru regiunea de sud. În 1950 a publicat lucrarea "Le nostre Chiese e la propagazione del vangelo", în care spunea că episcopii şi clerul acestora sunt responsabili pentru răspândirea mesajului evanghelic în rândul necreştinilor şi că preoţii diecezani trebuie să ia parte la activitatea misionară universală. Această propunere a fost preluată în 1957 de papa Pius al XII-lea în enciclica "Fidei donum", care a deschis calea pentru angajamentul misionar direct din partea diecezelor şi a clerului diecezan.
Pr. Manna a murit la 15 septembrie 1952, într-un spital din Napoli. Procesul lui de beatificare a fost deschis în 1974.
(După "Zenit", "Avvenire" şi "Fides" de pe www. greek-catholic.ro)
