Auzim deseori spunându-se că viaţa omului se desfăşoară în "întunericul lumii" ca "într-o vale de lacrimi" şi că numai după trecerea acestor bariere se deschide adevărata viaţă în care nu mai este umbră, "întristare, nici suspin".
Întunericul lumii este legat îndeobşte de păcat, adică de îndepărtarea de Creator, astfel încât cele două expresii apar sinonime: "întunericul păcatului". În ce priveşte "valea de lacrimi", şi ea este în strânsă legătură cu păcatul, fiind de fapt o consecinţă a acestuia: "Voi înmulţi mereu necazurile tale... în dureri vei naşte copii... Blestemat va fi pământul pentru tine... spini şi pălămidă îţi va rodi" (Gen 13,16-18). Acesta a fost verdictul dat protopărinţilor Adam şi Eva din cauza neascultării.
Cu toate acestea, Dumnezeu-iubire nu i-a dat uitării pe oameni, pe cei pe care i-a voit ca pe o coroană a creaţiei sale. El a intervenit de-a lungul timpului cu multiple licăriri, spre exemplu, eliberând, prin Moise, poporul ales din robia egipteană şi călăuzindu-l spre ţara Canaanului, în cei 40 de ani prin pustiu, prin norul luminos ca o călăuză în noapte.
Lumina deplină şi permanentă avea să vină "la plinirea timpului", prin Fiul, Cuvântul întrupat, Isus Cristos, care aşa s-a recomandat: "Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (In 8,12). Într-adevăr, Isus este lumină prin tot ceea ce ne-a dezvăluit despre Tatăl, despre sine şi despre Sfântul Duh. Opera răscumpărătoare pe care a săvârşit-o din iubire faţă de oameni constituie un reflector imens, în lumina Învierii pentru întreg neamul omenesc, până la învierea de apoi. Întreg complexul liturgic este nelipsit de lumina lui Cristos: la toate serviciile divine, luminile (lumânări şi echivalente), simboluri ale mărturisirii lui Cristos, sunt peste tot prezente. Întreaga viaţă creştină este o "fotosinteză" spirituală având drept scop asimilarea prin har a lui Isus Cristos, hrană şi rodnicie pentru eternitate.
La început de nou an liturgic, Isus ni se adresează, spunându-ne: "Voi sunteţi lumina lumii... astfel să lumineze lumina voastră... ca oamenii să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri". Călăuziţi de preacurata Fecioară Maria, "steaua mării", folosind sfântul ei Rozariu de lumină, vom reuşi să trăim ca adevăraţi fii ai luminii.
