Ori de câte ori recitim crezul, mărturisim cu putere: "A înviat a treia zi...". Această a treia zi după moartea răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat, "prima zi a săptămânii", în limbajul biblic, a devenit ziua Domnului prin excelenţă, duminica.
Deşi fiecare săptămână este încununată cu această zi, aceea a Învierii, după Săptămâna Sfântă (Mare), este sărbătoarea sărbătorilor tocmai datorită importanţei evenimentului pe care îl evidenţiază.
Cu toate că duminica Învierii este una, la sfârşitul Postului Mare, nu greşim dacă o considerăm inclusă în fiecare duminică din timpul anului, datorită faptului că Învierea Domnului este temelie a credinţei creştine. Mai mult, de fiecare dată când se celebrează sfânta Liturghie, de fapt se reeditează taina pascală; de aceea şi mărturisim după transformarea pâinii şi a vinului în trupul şi sângele Domnului nostru Isus Cristos: "Moartea ta, Doamne, o vestim, şi învierea ta o mărturisim, până când vei veni".
În felul acesta, întreaga istorie creştină a celor 1969 de ani, până acum, o putem considera parcursă în lumina continuă a Învierii.
Trăirea creştină în toată amploarea ei este conştientizarea de zi cu zi a adevărului morţii şi Învierii lui Isus Cristos la care face referire şi sfântul apostol Paul când scrie creştinilor din Colose: "Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde se află Cristos... Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu" (Col 3,1-3).
Salutul "Lăudat să fie Isus Cristos" pe care ni-l adresăm când ne întâlnim este de fapt o recunoaştere şi încurajare a angajării creştine sub steagul bicolor, roşu şi alb, al Mântuitorului, jertfit şi slăvit. Doritori cum suntem de tot ce este nou, frumos şi durabil, iată-ne chemaţi la bucuria cea atotcuprinzătoare de "făptură nouă" în care locuieşte din plin cuvântul lui Cristos. Pacea lui să stăpânească în inimile noastre, căutând şi mulţumind lui Dumnezeu, mulţumindu-i în psalmi şi în laude: Aleluia! Cristos a înviat!
Mons. Anton Despinescu
