A coopera cu Biserica

Interviu cu pr. Eugen Blaj

Pr. Eugen Blaj s-a născut la 28 aprilie 1960 în Gherăeşti şi a fost hirotonit preot la 29 iunie 1986. A activat ca preot atât în Dieceza de Iaşi, cât şi în Arhidieceza de Bucureşti. În perioada 1990-1999 şi-a desfăşurat activitatea în Mexic, de unde în perioada 1996-1998 a fost trimis în Italia pentru a-şi lua licenţa în filozofie, după care a fost profesor şi paroh în Mexic. La 24 octombrie 1999, a primit mandatul misionar pentru a merge în Kenya. Revenit pentru scurt timp în ţară, a participat la Liturghia din seara zilei de 7 octombrie în cadrul căreia alţi doi preoţi şi patru laice au primit mandatul misionar. Cu această ocazie, părintele a avut bunăvoinţa să răspundă pentru cititorii revistei "Lumina creştinului" la câteva întrebări.

- Părinte, aţi lucrat mulţi ani în Mexic, iar de doi ani sunteţi misionar în Kenya. Ce înseamnă să fii misionar?
A fi misionar însemnează a coopera cu Biserica lui Cristos la realizarea poruncii Domnului: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura" (Mc 16,15); înseamnă a prelungi opera de mântuire pe care Isus Cristos a început-o prin întruparea sa pe acest pământ până la a doua sa venire.

- În ziua de 24 octombrie 1999, în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, în cadrul unei celebrări speciale, aţi primit mandatul misionar, marcat simbolic prin înmânarea crucii şi a Bibliei. Anul acesta, pe 7 octombrie, acelaşi mandat l-au primit doi preoţi şi patru laice. Ce a însemnat pentru Sfinţia voastră Liturghia din seara de 7 octombrie din catedrala din Iaşi?
Pentru mine a fost un semn de speranţă pentru o mai mare deschidere a Diecezei de Iaşi la opera misionară a Bisericii cât priveşte locuri de primă evanghelizare sau locuri cu o mai mare necesitate de preoţi sau evanghelizatori. De asemenea, consider această celebrare ca o confirmare a dorinţei Preasfinţitului Gherghel de a-şi asuma direct responsabilitatea unei misiuni pe pământurile africane.

- Vorbiţi-ne despre misiunea Sfinţiei voastre? Cum este în Kenya?
Din punct de vedere cultural Kenya este primitoare pentru misionari, turişti şi pentru oricare străin care doreşte s-o viziteze. Cu particularităţile ei îmbogăţeşte imaginaţia şi încălzeşte sufletul, deoarece este sentimentală, afectivă, omenească. Din punct de vedere lingvistic Kenya are două limbi oficiale engleza şi swahili. Limba swahili în structura ei gramaticală este foarte diferită de limbile europene, de aceea până în momentul familiarizării cu această limbă este un pic dificilă înţelegerea ei. Din punct de vedere liturgic celebrările kenyene sunt participative şi vesele. Cântecele cele mai uzuale şi dansurile sunt elemente care însoţesc slujbele duminicale şi cele din zilele de sărbătoare; chiar dacă durează mai mult timp ele sunt atrăgătoare. Din punct de vedere pastoral Biserica din Kenya a creat nişte structuri care permit transmiterea credinţei din generaţie în generaţie chiar şi în lipsă de preoţi sau a vocaţiilor sacerdotale. Grupurile parohiale dau viaţă activităţilor pastorale şi celebrărilor solemne în aşa fel încât fiecare credincios să se simtă în sânul Bisericii ca în propria familie.

- Din punct de vedere geografic, în ce parte a Kenyei vă aflaţi?
Geografic, misiunea în care mă aflu este situată în nordul Kenyei şi aria ei geografică ajunge până la graniţa cu Etiopia. De asemenea, ajunge până la lacul Turkana incluzând rezervaţia naţională numită Sibiloe, rezervaţie cunoscută în special pentru descoperirile arheologice, de exemplu pădurea pietrificată, vestigiile uriaşe ale unei broaşte ţestoase, ale unui crocodil, ale unui elefant pietrificat... Misiunea are opt filiale şi cea mai îndepărtată se află la 200 km depărtare. Mai sunt şi alte comunităţi care sunt în curs de a deveni filiale deoarece sunt persoane doritoare de a deveni creştini. Misiunea este în mijlocul deşertului Chalbi într-o zonă nisipoasă, dar s-a format în jurul unei oaze numită North Horr. Misiunea din North Horr, în care lucrez, a fost creată pentru evanghelizarea tribului Gabbra, însă se află familii din tribul Borana şi tribul Turkana. În partea cea mai de nord a misiunii, trecând prin parcul Sibiloe, în localitatea Ileret se află tribul Dasanatch. Aceste trei triburi au tradiţiile lor particulare şi necesită o atenţie pastorală proprie culturii lor. Vreau să menţionez că sunt oameni foarte credincioşi şi foarte buni care iubesc şi respectă mult pe misionari.

- Cum primesc africanii evanghelia?
Nu pot să mă refer la toţi africanii, ci la cei cu care convieţuiesc şi cu care lucrez pentru evanghelizare. Am putut constata că succesul operei de evanghelizare depinde de capacitatea de înţelegere şi de interpretare a elementelor culturale şi a obiceiurilor locale din partea misionarilor. Acest lucru facilitează acceptarea evangheliei cu disponibilitate, iubire şi credinţă.

- Un gând pentru cititori.
Să stimuleze în adâncul inimii lor iubirea faţă de cei care primesc evanghelia din partea misionarilor trimişi de sfânta Biserică să-l predice pe Cristos, unicul mântuitor, pentru a ajunge la cunoaşterea deplină a adevărului.

A consemnat pr. Cornel Cadar

* * *

Dorinţe... Dorinţe...
Traducere de fr. Ion Balan

Sufletu-mi doreşte
să atingă marginile acestei distanţe.
Vai, şi ce distanţă!
De dincolo fluierul morţii mă cheamă,
prin glasu-i ascuţit şi plin de cutezanţă.

Uit, totdeauna uit că nu am aripi
de a zbura şi că sunt legat de acest pământ
pentru totdeauna.
Şi teama mă cuprinde,
că sunt un străin, pe un pământ străin.
Înţeleg limbajul în care îmi vorbiţi ca şi
cum ar fi al meu!

O, cât este de departe chemarea glasului tău.
Nu cunosc căile tale, nu am un cal înaripat,
şi asta o uit mereu.
Nimic nu mă mai interesează, sunt un rătăcitor,
un fugar în inima mea.
O, iarăşi uit, aşa ca totdeauna,
că toate uşile sunt zăvorâte
în casa în care trăiesc singuratic.

Rabindranath Tagore