"Pietre vii în Biserica lui Cristos" (cf. 1Pt 2,5).

Am păşit cu o reînnoită speranţă în cel de-al treilea mileniu. Înaintea noastră se deschide un spaţiu larg ca un ocean pe care trebuie să ne aventurăm ca să-l străbatem; nu singuri, ci însoţiţi de acela care a îmbrăţişat firea noastră omenească pentru a putea călători cu noi. El este începutul şi sfârşitul, alfa şi omega, stăpânul timpului şi al istoriei, singurul care cunoaşte inima omului şi singurul pe care se poate conta.

Uniţi cu Cristos şi cu ceilalţi fraţi

Anul liturgic care uneşte cele două milenii se derulează normal. Am parcurs perioada Adventului şi a Crăciunului la încheierea mileniului trecut şi ne-am fixat privirea spre cel care s-a născut pe pământ acum 2000 de ani.

În drumul său de iubire, Cristos îşi continuă lucrarea parcurgând an de an itinerarul care trece prin jertfă şi moarte pentru a ajunge la înviere şi înălţare. Este opera dumnezeiască a mântuirii în favoarea omului. Este un veşnic da care se aplică rând pe rând celor care au nevoie de intervenţia sa şi îl caută. Este un mister ce ni se împărtăşeşte nouă, oamenilor, în timp şi în istorie până la descoperirea sa definitivă în veşnicie.

Noi avem o singură obligaţie: să ne deschidem ochii pentru a-l vedea şi să-i arătăm o inimă mare pentru a fi introduşi în misterul său şi chiar a deveni instrumentele sale.

Timpul Postului Mare - timp de har

Cu Miercurea Cenuşii începe un timp nou, un timp special pentru a-l descoperi în toată splendoarea iubirii şi a jertfei sale pe Cristos, timpul Postului Mare. El ni se prezintă săptămână de săptămână pe drumul încercărilor, al ispitirii (duminica I), pe înălţimea Taborului în rugăciune (duminica a II-a), în mijlocul mulţimii chemându-i pe toţi la convertire pentru a nu pieri (duminica a III-a), în casa Tatălui care-l primeşte şi îl îmbrăţişează pe fiul risipitor, care s-a reîntors (duminica a IV-a), în templu predicând mulţimilor şi iertând-o pe femeia prinsă în păcat, care s-a angajat să nu mai păcătuiască (duminica a V-a), şi, desigur, pe drumul spre jertfa supremă, în Grădina Măslinilor, intrând triumfător în Ierusalim, înconjurat de ucenicii săi şi de mulţime, ajungând astfel tocmai în săptămâna patimilor (duminica a VI-a) pentru a parcurge drumul Cenacolului, al Calvarului, al Crucii şi al mormântului în aşteptarea clipei biruinţei şi a Învierii (duminica Paştelui).

Acesta a fost preţul mântuirii şi al răscumpărării - jertfa sa - sângele său, trupul său oferit ca dar de împăcare cu Tatăl.

Pe acest drum vom fi şi noi privilegiaţi de a-l însoţi cu apostolii, cu ucenicii, cu femeile sfinte şi cu toţi cei care l-au întâlnit şi l-au îndrăgit pe calea mântuirii.

Timp de trei ani a cutreierat pământul Palestinei predicând evanghelia, vestea cea bună, şi făcând bine la toţi (cf. Fap 10,37), vindecându-i de boli şi eliberându-i de duhurile necurate (cf. Mt 4,23).

Sosind timpul prevăzut de profeţi şi stabilit de Tatăl, a fost prins, chinuit, batjocorit şi condamnat la moarte. Cel nevinovat a luat asupra sa păcatele omenirii şi, urcând cu ele pe lemnul crucii, le-a ispăşit şi le-a anulat împăcându-i pe toţi cu Dumnezeu.

Timpul Postului Mare este timpul forte al iubirii şi dăruirii lui Cristos.

Mântuirea pe care a dobândit-o pe lemnul crucii trebuie să ajungă la toţi şi să opereze în toţi până la sfârşitul veacurilor. Pentru aceasta l-a dăruit pe Duhul Sfânt apostolilor, chiar în ziua învierii glorioase şi apoi l-a revărsat din belşug în ziua de Rusalii.

Astfel înfiinţează Biserica şi îi încredinţează tot misterul iubirii sale, toate tainele sfinte, sacramenta salutis - sacramentele mântuirii, spunând apostolilor şi urmaşilor lor: "Primiţi pe Duhul Sfânt. După cum m-a trimis pe mine Tatăl şi eu vă trimit pe voi" (cf. In 20,20); "Mergând, aşadar, predicaţi evanghelia la toată făptura. Cine va crede şi se va boteza se va mântui, cine nu va crede se va osândi" (cf. Mc 16,15). "Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii" (cf. Mt 28,20).

Darul mântuirii sale îl încredinţează apostolilor, îl încredinţează Bisericii, ni-l încredinţează şi nouă.

Misterul Bisericii

Perioada sfântă pe care o trăim, Postul Mare, ne prilejuieşte să medităm asupra lui Cristos, cel care s-a făcut om, a predicat, a suferit murind pe cruce şi apoi a înviat. Trebuie să păstrăm mereu ochii noştri îndreptaţi asupra lui, ne îndeamnă Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică La începutul mileniului trei (NMI 16).

În acelaşi timp, avem ocazia să medităm mai departe asupra misterului Bisericii, pe care el ne-a lăsat-o.

Din partea Oficiului Catehetic al Diecezei a fost elaborat un număr de cateheze care sunt destinate să fie prezente pe tot parcursul anului bisericesc 2000/2001, cu un conţinut special - Biserica.

La începutul anului liturgic, din timpul Adventului 2000, au fost prezentate deja 10 teme pe care preoţii le-au putut folosi la întâlnirile cu tinerii şi în cadrul celebrărilor liturgice, adaptându-le tuturor categoriilor.

Pentru Postul Mare, pe care anul acesta vrem să-l trăim cu mare intensitate, avem alte teme speciale legate de misterul Bisericii, cum ar fi: a) Biserica este comuniune, comunitatea ucenicilor în jurul lui Isus, prima comunitate din Ierusalim; b) Biserica - sacrament de mântuire; c) credinţa Bisericii - fidelitatea faţă de adevăr; d) Biserica şi misiunea - mergeţi şi predicaţi evanghelia la toată făptura (cf. Mc 16,15).

Sunt subiecte şi adevăruri care ne vor oferi încă o dată posibilitatea de a pătrunde şi mai mult în hotărârea lui Isus Cristos, prin care ne-a lăsat în dar taina mântuirii, adică taina Bisericii.

Aceste teme vor fi transmise tuturor parohiilor şi centrelor de viaţă consacrată de către Editura "Presa Bună" şi vor fi adaptate şi prezentate în cadrul celebrărilor din timpul Postului Mare, fie în grupuri mici, fie în legătură cu omilia duminicală şi chiar din timpul săptămânii, după caz, pentru a menţine vie în credincioşi ideea Bisericii din care fac parte şi pentru a participa efectiv la viaţa Bisericii.

Aceste cateheze vor putea fi mai departe folosite la momentele importante ale anului liturgic, mai ales atunci când lucrarea lui Cristos este mai intensă, cum ar fi: Săptămâna Sfântă, celebrarea Învierii, a Înălţării şi misterul Rusaliilor.

De asemenea, programul catehetic va continua şi pe parcursul timpului de peste an în conformitate cu prescrierile noastre şi ale Oficiului Catehetic, astfel încât întregul an 2001 să fie orientat spre a cunoaşte şi a preţui faptele minunate ale lui Dumnezeu, săvârşite în Biserică şi prin Biserică. Astfel ne pregătim pentru a întâmpina şi celebra Sinodul diecezan dorit de noi şi de Biserica noastră locală.

Îndreptând spre toţi invitaţia să aveţi atenţia şi privirea îndreptată spre Cristos, pentru a-i descoperi şi mai mult faţa sa, mai ales faţa sa suferindă dar plină de iubire şi de milostivire, atunci când se jertfeşte pe lemnul crucii, abandonându-se cu totul în mâinile Tatălui şi chemându-vă, de asemenea, să luaţi în seamă chemarea specială a Sfântului Părinte din scrisoarea Novo millennio ineunte, precum şi din mesajul pe care ni-l transmite pentru timpul Postului Mare, vă doresc din inimă bogate haruri şi împărtăşire sfântă din misterul iubirii în Cristos şi prin Cristos.

Petru Gherghel, episcop de Iaşi