Note de călătorie
Într-una din deplasările prin Nigeria, cazat fiind la un hotel, am surprins la televizor secvenţe dintr-un film despre Isus. Nu văzusem filmul de la început, dar am realizat că era unul din sumedenia de filme făcute despre Isus în ultimii 20 de ani. În afară de "Isus din Nazaret" al lui Zeffirelli, asemenea filme nu-mi trezesc deloc interesul. Totuşi am continuat să privesc deşi era 22.30 sau 23.00 noaptea. M-a surprins o scenă. Pe când Isus mergea cu părinţii lui la templu, la vârsta de 12 ani, apare în film, un moment mai aparte. Isus voia să treacă printre nişte copii care se jucau şi se hârjoneau pe una din aleile din Ierusalim. În acel moment unul din băieţii mai mari i-a pus o piedică şi după ce Isus a căzut, a început să-l lovească. Lovitură după lovitură. Şi-i spun ceilalţi: Apără-te! Loveşte-l! Dar Isus nimic. Se lăsa lovit într-una. Cade şi se ridică. Îşi şterge nasul plin de sânge şi iar este lovit. Într-un final se apropie mama lui, care aude gălăgia copiilor. Dar parcă, în acelaşi timp, se petrece încheierea acestui eveniment. Isus tocmai se ridicase din nou şi băiatul care îl lovise mai mult se uita la el. A fost suficientă o privire, ca "lupta" să se încheie. Şi tocmai venea mama lui să-l ia din acea mulţime de copii.
Îmi amintesc de copilăria mea. La vârsta de 13 ani, când cineva a încercat să mă lovească l-am pocnit imediat de i-a dat sângele pe gură. Bine, îl apăram cumva şi pe fratele meu mai mic de care se agăţase. Deci, am observat că violenţa este în noi încă din fragedă copilărie. Poate chiar încurajată de părinţi, de societate, de mediu, de şcoală. Dar nimeni nu m-a educat să iubesc de mic. Să îndur şi să iubesc nonviolenţa. Ce putere şi cât curaj trebuie să fi avut copilul Isus ca să-şi învingă tendinţa absolut firească a unui copil de a răspunde loviturilor primite! Cineva îl învăţase... Dacă de la această vârstă aş fi început şi eu să-mi înfrânez dorinţele impulsive sau violenţele din lăuntrul meu ce bine ar fi fost! Desigur, nu e târziu nici acum, dar o spun aşa ca să încurajez pe alţii la această vârstă, cât şi pe părinţii lor. Iubirea se învaţă şi în acelaşi timp se exersează zi de zi. (va urma)
