* Alexandru Robu (Săbăoani). În scrisoarea dv. atingeţi un subiect care a fost şi este frecvent discutat: aşa-numitul conflict dintre generaţii. Este adevărat că unii tineri nu sunt conştienţi de faptul că persoanele în vârstă au acumulat într-o viaţă de om înţelepciunea şi experienţa care lor le lipseşte şi aveţi dreptate când spuneţi că mulţi dintre cei în vârstă nu pot fi consideraţi modele pozitive pentru tineri. Acest dialog între generaţii ar putea fi reluat dacă noi toţi, bătrâni sau tineri, am da dovadă de mai multă solidaritate creştină şi ne-am trăi cu adevărat viaţa în Cristos. Atunci am înţelege fiecare cât de multă nevoie avem unii de alţii şi câtă nevoie este în lume de iubire şi înţelegere. În acest sens aveţi perfectă dreptate când scrieţi: "În tot ceea ce facem noi nu trebuie să uităm de Dumnezeu, să avem conştiinţa curată şi mai ales să avem în minte înţelepciunea că Dumnezeu ştie nevoile şi necazurile cu care ne confruntăm şi intervenţia sa va fi promptă şi rapidă dacă şi noi vom fi mai înţelegători faţă de necazurile altora".

* A. (Suceava). Scrisoarea dv., deşi succintă şi anonimă, cuprinde lucruri esenţiale. Sfântul Augustin, atunci când spune "Iubeşte şi fă ce vrei", arată că iubirea este indispensabilă în viaţa noastră. Noi, creştinii, fiind mărturisitori ai evangheliei, vestea cea bună, care este Isus Cristos, suntem în acelaşi timp şi mărturisitori ai iubirii. Dumnezeu însuşi este iubire. "Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum eu v-am iubit" - ne cere Isus şi noi trebuie să fim conştienţi de această iubire divină care se revarsă asupra noastră cu atâta generozitate şi să ştim să dăruim fără limite, la rândul nostru, iubirea tuturor semenilor, îndeosebi celor care sunt lipsiţi de ea.

* Adrian Vântur (Huşi-Corni). Vă mulţumim pentru gândurile frumoase privind "realizările în plan editorial şi spiritual" şi pentru cele două poezii pe care ni le-aţi trimis. Ele vor fi studiate pentru o eventuală publicare a lor în paginile revistei.

* Lucreţia Enciu (Oneşti). Vă mulţumim pentru pagina trimisă. Vom studia dacă va putea fi publicată în almanahul din anul 2002.

* Mariana Sofronie (Roman). Am primit poezia pe care ne-ai trimis-o, dar, din păcate, nu poate fi publicată în paginile revistei din luna iulie, deoarece a ajuns cu întârziere. În plus, poemul trimis ar depăşi cu mult spaţiul redus acordat poeziei în revistă. Vom reda câteva versuri din ea, dorindu-i mamei tale, de ziua ei de naştere, numai bucurii, sănătate şi haruri de la Dumnezeu.

"Acum sunt un mic copil / Pierdut printre alţi rătăciţi; / Mi-e dor să te regăsesc! / Port în mine sărutul tău de la plecare, / Şi mă întorc ca fiul rătăcit, / Sperând, cu ochii la cer, îndurare.

* Virginia I. (Nicoreşti). "Din anul 1999 ne-a dat Dumnezeu un paroh bun, căruia îi place munca, în zece luni am construit o parohie frumoasă şi avem preot în sat. Avem un preot care la sfintele Liturghii ne predică aşa de frumos că atrage toată lumea din sat. (...) Am o mare bucurie în inima mea că sărbătorile Paştelui le-am petrecut cu lacrimi de bucurie, aşa de frumos era".

V-am ascultat sfatul de a "vesti bucuria credincioşilor din Nicoreşti în toată lumea". Nu ne rămâne decât să ne bucurăm împreună cu dv. şi să ne rugăm ca toţi creştinii satului să participe la sfintele Liturghii cu aceeaşi dragoste şi bucurie creştină cu care sperăm că participaţi dv.!

* S.C. (Bacău). Din scrisoarea dv. sperăm să putem publica luna viitoare pentru a-i invita pe cititori să găsească soluţii. Până atunci vă dorim mai mult optimism şi bucurie în Cristos.

* Monica Opriş (Craiova). "Noi trăim azi într-o criză autentică serioasă în Biserică. Simptomul covârşitor al acestei crize teribile este confuzia, în special în faţa nenumăratelor schimbări ce au loc în ultimul timp. (...) La scară largă, noi şi credinţa noastră suntem asaltaţi din toate părţile: televiziune, radio, ziare, cinema etc. Toate promovează "valorile necreştine", departe de punctul de vedere al lui Isus. (...) Ce se poate face? Pe scurt, creştinii înşişi sau părinţii pot redresa problema. Pur şi simplu instruindu-se pe ei şi apoi pe copiii lor, prin procurarea de materiale religioase în casa lor. (...) Lecturile spirituale sunt o hrană spirituală necesară nu numai săptămânal, la biserică, ci chiar zilnic pentru a trăi ca popor creştin. Noi avem datoria să ne cunoaştem credinţa. Dacă nu o cunoaştem, nu o putem apăra. Deci, responsabilitatea este în noi".

Am redat o parte din traducerea pe care ne-aţi trimis-o, pentru care vă mulţumim. Rândurile scrise exprimă adevăruri care trebuie luate în consideraţie de către orice creştin. În ceea ce priveşte publicaţiile creştine, care pot fi surse de informaţie pentru creştini, noi le publicăm în fiecare an în Almanahul "Presa Bună". Cei interesaţi le pot găsi acolo.

* Manuela Blăjuţă (Iaşi). "Mă consider o persoană foarte norocoasă: am nişte părinţi iubitori care au grijă de mine şi de cei trei fraţi ai mei, am o soră care, deşi e mult mai mică decât mine, mă înţelege şi îmi ascultă confesiunile mai bine decât orice altă prietenă... sunt sănătoasă, am multe prietene, învăţ la un liceu bun, nu mă confrunt cu probleme financiare mari şi sunt convinsă că Dumnezeu mă iubeşte. Nu sunt întotdeauna atât de sigură de ceea ce am spus, dar întotdeauna găsesc sprijinul necesar pentru a mă ridica, pentru a-mi reveni. Citesc "Lumina creştinului" de mulţi ani, poate nu chiar toate articolele, dar cel puţin unele dintre ele, cum ar fi: pentru copii, pentru tineri, pentru familii şi poşta redacţiei; aştept întotdeauna cu nerăbdare apariţia revistei. V-am scris în special pentru a vă ruga să-mi publicaţi adresa pentru a putea coresponda cu tineri din toată ţara în vederea închegării de prietenii noi şi adevărate. Aceasta nu înseamnă că nu am prieteni adevăraţi, însă în scris mă pot exprima mai uşor..., dorinţa mea fiind să-mi măresc cercul de prieteni cu tineri din toată ţara. Vreau ca adresa să-mi fie publicată în luna mai, iunie sau iulie ca să le pot răspunde la toţi fără să încetinesc ritmul de învăţare pentru bacalaureat, dar sper să fac faţă şi acum. Adresa mea este: Manuela Blăjuţă, str. Prof. Paul, 8, bl. P10, sc. D, et. 1, ap. 6, 6600-Iaşi".

Felicitări pentru optimismul care te caracterizează şi îndeosebi pentru faptul că te-ai implicat în viaţa Bisericii. Îţi dorim succes la examene şi cât mai mulţi corespondenţi!

* Maria Em. (Oituz). Ne surprinde că, deşi sunteţi conştientă de bunătatea şi iubirea pe care Dumnezeu le revarsă peste noi, dv. nu vă puteţi elibera "de ura şi duşmănia care tot aceeaşi rămâne" - aşa cum ne mărturisiţi şi în scrisoare. Încercaţi să nu-i mai judecaţi pe cei din jur şi să vă faceţi ordine în propria dv. viaţă. Referitor la "cele două păcate grave" pe care le-aţi săvârşit şi a căror gravitate vă apasă, este necesară o spovadă temeinică şi o pocăinţă sinceră, pornită din inimă, însufleţită de dorinţa de a nu mai păcătui. Vă dorim ca Dumnezeu să vă dea haruri pe măsura luptelor pe care le duceţi şi să învingeţi răul care vă macină sufleteşte.

* Petru Blaj (Săbăoani). "Îmi amintesc de anul de tristă amintire 1944, aveam 16 ani, acum am 73. Ne-au dus la săpat tranşee la Voluntăreşti, când am trecut podul peste Siret şi după aceea am trecut la Şcheia, pe ambele părţi ale drumului erau mii de cruci, căci acolo era cimitirul eroilor. Nu îmi amintesc, dar după câţiva ani am trecut pe acolo; spre marea mea mirare am văzut pe acele locuri pământ arabil. Iată ce au făcut comuniştii: i-au pedepsit şi după ce au murit. Şi, când mai auzi voci care spun că era bine pe timpul comuniştilor, îţi vine să cazi jos... Îmi mai amintesc, când am plecat de acasă, mama a rămas cu patru fraţi şi plângea, spunând: "Mi-au luat mâinile şi picioarele", căci eu eram cel mai mare la părinţi. De când am ieşit la pensie, frecventez biserica zilnic, particip în fiecare zi la sfânta Liturghie şi mă bucur foarte mult când văd biserica plină. Pot să spun că dimineaţa şi seara este sărbătoare, căci biserica este plină ca duminica...; văd foarte mulţi copii, tineri...".

Constatările dv. în calitate de martor ocular al unor evenimente care au traversat istoria într-un regim fără Dumnezeu sunt juste. Faptul că astăzi, la dv. în sat, merg din ce în ce mai mulţi oameni la biserică, de toate vârstele, dovedeşte că, în ciuda atâtor împotriviri, Cristos cel viu a biruit şi biruie mereu acolo unde i se deschide poarta inimii.

* F.V. (Bacău). "Una din cele patru fete s-a căsătorit cu un băiat ortodox, care a mai fost încă o dată cununat în Biserica ortodoxă, a vrut să se dea la catolici, dar părintele nu i-a dat voie, spunând că nu se poate cununa religios a doua oară. (...) Vă întreb dacă are voie la sfânta Împărtăşanie sau nu; ea are şi un copilaş care a fost botezat tot la catolici, se roagă cu noi şi sfântul Rozariu, dar mă gândesc că nici preoţii ortodocşi n-ar trebui să cunune de mai multe ori dacă este un păcat atât de mare".

Din ceea ce ne-aţi scris rezultă că fiica dv. este liberă. În faţa lui Dumnezeu soţia băiatului este aceea cu care s-a cununat prima dată în Biserică. Starea prezentă a fiicei dv. face să nu se poată apropia de sfânta Împărtăşanie. Vă redăm textul din Scriptură care a mai fost amintit cu ocazia tratării unor probleme asemănătoare: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă... Oricine îşi lasă soţia şi ia alta în căsătorie, este adulter faţă de ea. Tot aşa dacă femeia îşi lasă bărbatul şi se mărită cu altul, este adulteră" (Mc 10,9.11-12).

* Ion Cozma (Mărgineni).

1. "Aş vrea să ştiu în ce lună a murit şi a înviat Isus şi de ce nu se respectă acele zile? (...) 2. Sfântul Anton de Padova s-a născut în anul 1195, iar între moartea lui Isus şi moartea sfântului Anton de Padova sunt 770 de ani şi atunci cum l-a ţinut sfântul Anton pe Isus în braţe sub chip de prunc?, nu-s lămurit. (...) 3. De ce nu se mai respectă sărbătorile în afară de duminică în cursul anului, cum s-au respectat până în anul 1944. Creştinii catolicii au şi acum frică de comunism pe când ortodocşii au respectat aceste sărbători şi le respectă şi astăzi. La ortodocşi sărbătorile au cruce roşie, dar la catolici foarte multe au cruce neagră... 4. De ce nu se iau nişte măsuri pe calea credinţei pentru unii tineri care trăiesc în adulter ani de zile... să nu meargă părintele la sfinţirea caselor, să-i îngroape ca pe câini, fără să participe părintele sau dascălul la înmormântare, nici la biserică să nu fie primiţi, nici clopotul să nu le tragă, numai aşa se îndreaptă credinţa. (...) 5. Sunt mulţi tineri şi oameni în vârstă care iau sfânta Împărtăşanie fără să se spovedească... Am o propunere... preotul care spovedeşte să aibă un carnet şi care se prezintă la spovadă, după ce a fost spovedit, să i se dea un bilet că este spovedit şi la Împărtăşanie să prezinte biletul şi pe bilet să scrie numele şi data şi numele parohiei...".

La o parte din întrebările puse de dv. cu siguranţă vă va răspunde mai pe larg părintele paroh în cadrul slujbelor sau catehezelor care au loc în parohie. Aici vom insista mai mult pe ultimele întrebări şi propuneri. Nu credem că putem să-i aducem pe calea cea dreaptă pe cei rătăciţi prin soluţiile propuse de dv. Trebuie mai curând să ne rugăm mai mult şi să-i facem pe aceşti oameni conştienţi că numai printr-o convertire interioară şi o viaţă trăită în Cristos se pot bucura împreună cu el de împărăţia cerurilor. Toţi oamenii care s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de menirea pentru care au fost creaţi "după chipul şi asemănarea" Creatorului, indiferent cărei religii îi aparţin, trăiesc în păcat. Dar "rădăcina păcatului este în inima omului, în voinţa lui liberă, după învăţătura Domnului: "Căci din inimă vin gândurile rele, omorurile, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile mincinoase, hulirile - acestea sunt cele care îl fac pe om necurat" (Mt 15,19-20). Cu privire la sărbători, depinde ce înţelegem prin a sărbători. Dacă înţelegem a sta în cârciumă sau altele de genul acesta nu are rost să înroşim calendarul... În privinţa sfântului Anton de Padova este vorba, la fel ca şi la alţi sfinţi, de o minune care s-a petrecut în viaţa lui, după mărturia celor din timpul sfântului; minunile depăşesc timpul şi spaţiul. Data morţii şi învierii lui Isus e legată de calendarul iudaic, care e un calendar lunar, şi nu solar cum e al nostru. Zilele se respectă întocmai: Paştele este sărbătorit întotdeauna în prima duminică, după lună plină, după echinocţiul de primăvară.