Săptămâna de rugăciune
Textele din "Rugăciunea pentru unitatea creştinilor 2001" au fost pregătite de un grup internaţional numit de Comisia "Credinţă şi Constituţie" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi de Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor (al Bisericii Catolice) în timpul reuniunii care a avut loc în luna octombrie 1999 în Casa de primire a Bisericii Evanghelice Luterane (Confesiunea de la Augsbourg) din România, la Vulcan. În centrul celebrării ecumenice propuse pentru săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2001 (18-25 ianuarie) se află tema aleasă pentru acest an: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6).
În unele părţi ale României, "Rugăciunea pentru unitatea creştinilor" este observată de mult timp: prima celebrare datează din 1964 şi de atunci ea este reluată în fiecare an. Timp de mai mulţi ani, creştinii au avut obiceiul de a se întâlni, şi unii responsabili ai Bisericilor se reîntâlnesc de atunci în fiecare an cu ocazia rugăciunilor pentru unitate. Într-un context marcat de schimbări culturale, politice şi economice după Cel de-al Doilea Război Mondial, precum şi de mutaţiile radicale din anul 1989, Bisericile caută cea mai bună formă de a mărturisi evanghelia în România şi de a o sluji. Acesta este motivul pentru care grupul ecumenic local a luat ca punct de plecare al muncii sale cuvintele lui Cristos care se găsesc în Evanghelia după Ioan: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa".
De importanţă capitală este faptul că data Paştelui din anul 2001 este comună pentru toate Bisericile. Astfel, toţi creştinii din lume celebrează în aceeaşi zi sărbătoarea comună a Învierii Domnului. Este vorba despre un eveniment providenţial, care ar trebui să fie sursă de inspiraţie pentru Bisericile care caută să se pună de acord asupra datei Paştelui. Un alt eveniment important va fi celebrarea de către Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană a fondării primului stat creştin, acum 1700 de ani. Printre alte ocazii de celebrare şi de colaborare ecumenică se va cita şi receptarea Cartei ecumenice, un text elaborat ca rezultat al lucrărilor Celei de-a II-a Adunări Europene care a avut loc la Graz, în Austria, în anul 1997, şi care reflectă dezvoltarea iniţiativelor comune între Bisericile din Europa.
Bisericile pot continua să lucreze împreună asupra problemelor referitoare la reducerea datoriilor asupra cărora se apleacă programul jubileului 2000. Ele pot, de asemenea, să-şi unească eforturile pentru a instaura pacea lui Cristos participând la Un deceniu pentru a învinge violenţa, organizat de Consiliul Bisericilor Creştine, şi să se bucure împreună de semnele de unitate recente intervenite între Biserici peste tot în lume.
Textul din Ioan 14,1-6 a fost ales pentru acest an. Trebuie mai întâi să se observe că el este extras din discursul de adio rostit de Isus pentru discipolii săi: Isus îi pregăteşte pentru momentele care vor urma, adică răstignirea şi învierea sa. În acelaşi timp, el îi pregăteşte pentru viitorul lor suprem, atunci când el va reveni pentru a-i duce cu sine în glorie. Văzând că vestea plecării sale apropiate a provocat confuzie în rândul lor, Isus îi cheamă să aibă o credinţă mai fermă în Dumnezeu şi în el însuşi (prima şi a treia zi). Apoi, el le revelează măreţia lui Dumnezeu, deşi "casa" sa este unică, ea cuprinde locuinţe pentru toţi cei care cred (a patra zi). Isus completează această revelaţie asigurându-i că va veni el însuşi să-i caute pentru a-i conduce la ei, adică alături de el (a cincea zi). Exemplul pe care Isus l-a dat lor (a şasea zi) în timpul cinei de adio a arătat discipolilor că viaţa lor trebuie să fie iubire în slujire unii faţă de alţii şi a lumii. Deoarece noi nu suntem decât oameni, se întâmplă uneori, atunci când înaintăm împreună spre unitate, să pierdem din vedere scopul nostru şi să nu mai ştim ce drum să urmăm (a şaptea zi). Isus răspunde la aceasta amintindu-le discipolilor că drumul, calea este el, şi că noi nu ne putem atinge scopul dacă nu parcurgem calea împreună cu el (a opta zi).
