Început de an, de secol, de mileniu: momente deosebite. Cum le întâmpinăm? Cum voim să fie? Cum vor arăta? Întrebări încuietoare? Care ar fi cheia?
Singurul în stare a ne răspunde pe şleau este acela care toate le ştie, toate le poate, toate le vrea în conformitate cu adevărul, binele, dreptatea, pacea în iubire, adică stăpânul a toate şi al tuturor: Tatăl nostru.
Cu 2000 de ani în urmă, la naşterea lui Isus în Betleemul Iudeii, îngerul care vestea păstorilor "marea bucurie ce va fi pentru tot poporul", acompaniat de mulţime de oaste cerească lăuda pe Dumnezeu, zicând: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire!" (Lc 2,10.13-14). Acest mesaj ceresc a fost adus la cunoştinţa oamenilor de-a lungul celor două milenii ale erei creştine. Considerându-i conţinutul revelator, atotcuprinzător, ar fi meritat să fie normativ pentru viaţa tuturor oamenilor de pe întreg pământul. O, Doamne! Cum s-ar fi desfăşurat viaţa lor în lumina benefică a acestui mesaj! Cu siguranţă ar fi fost evitate erorile şi tragediile. Cum va fi mileniul al treilea?
Dacă oamenii vor continua să fie, în mare parte, ca până acum, nepăsători şi chiar potrivnici faţă de creatorul, stăpânul şi părintele lor, e posibil ca răbdarea Domnului să devină intervenţie de stopare a istoriei lumii. Optimismul ne face să credem că ar mai fi şanse de remediere. Pe tot parcursul anului jubiliar 2000, Duhul dumnezeiesc, prin glasul Fiului trimis de Tatăl, ne-a vorbit despre trimisul său prin excelenţă, în momentul botezului în Iordan şi al schimbării la faţă, pe muntele Tabor: "Acesta este Fiul meu preaiubit, ascultaţi-l!" (Mt 17,5-6; Mc 9,7; Lc 9,34). Aşadar, sus inima, creştin popor! Dumnezeu ne iubeşte! Să-i răspundem cum se cuvine, iubindu-l mai presus de toate, iubindu-ne unii pe alţii aşa cum ne cere şi ne-a dovedit-o Isus Cristos care şi-a dat viaţa pentru fericirea noastră adevărată şi statornică de a fi cu Dumnezeu. Pe scurt, mileniul al treilea are un sens unic: al iubirii adevărate.
