Corespondenţă din Dublin
Începând cu data de 1 noiembrie 2000, solemnitatea Tuturor Sfinţilor, am fost numit de către arhiepiscopul mitropolitul dr. Ioan Robu ca director naţional pentru migranţii români din Irlanda, cu sediul la Dublin. La plecarea din Bucureşti am primit binecuvântarea Preasfinţiei sale care mi-a spus: "Mergi în pace: Dumnezeu şi Maica Domnului să te lumineze, să te călăuzească şi să te ocrotească, ca să duci lucrarea care o începe prin tine la bun sfârşit"
Ajuns în Irlanda pe 30 octombrie 2000, am fost la arhiepiscopul dr. Desmond Conell unde am fost primit cu bucurie şi cu mari speranţe că bunul Dumnezeu a voit ca şi migranţii români, începând cu anul sfânt 2000, să fie păstoriţi de un preot care ştie şi vorbeşte limba lor, dar şi cu deviza că am venit să slujesc întreaga Biserică fără deosebire de rasă, cultură, naţionalitate şi limbă: trupul lui Cristos în totalitate! Am primit toate drepturile bisericeşti de jurisdicţie conform Dreptului canonic şi am fost repartizat să celebrez sfânta Liturghie în limba română în catedrala dedicată Neprihănitei Zămisliri, "St Mary's Pro-Catedral", mai bine zis în St. Kevin's Oratoriy. Aici va fi şi centrul unde se vor întâlni de acum înainte creştinii noştri migranţi: este o casă a lui Dumnezeu cu o mare vechime şi cu mare semnificaţie pentru atât de încercatul popor irlandez. Aici voi celebra pentru români sfinte Liturghii duminica dimineaţa la ora 10.30 şi seara la ora 19.00, adaptându-mă astfel condiţiilor de muncă şi de viaţă ale creştinilor noştri care trăiesc aici. Duminica de la ora 9.00 înainte de sfânta Liturghie este program pentru spovadă iar după sfânta Liturghie stau la dispoziţia credincioşilor cu diferite slujiri: ascultându-i, sfătuindu-i etc.
Am plecat din ţară fără a şti unde îmi voi pleca capul, dar cu mare încredere în Dumnezeu că el va orândui totul aşa cum va voi ca să se împlinească ceea ce spune Scriptura: "Cine va lăsa casă, mamă, fraţi, surori, şi mă va urma, va primi totul însutit şi înmiit". Aşa că tot din mâna lui Dumnezeu am primit găzduire la Părinţii Misionari Comboniani, care la rândul lor au fost şi ei misionari în Brazilia. Adresa mea este: Father Laurenţiu Antoci; P.P. to the Romanian People; Comboni Missionaries, 8, Clontarf Road, Clontarf, Dublin, Irlanda.
A doua zi am vizitat mai multe familii de catolici români veniţi mai ales din Moldova deja stabilite aici, dar şi din alte colţuri ale ţării cum ar fi Dobrogea, Muntenia, Transilvania. Le-am citit pe faţă speranţele şi bucuria de a avea o punte de legătură zidită pe fundamentul Duhului Sfânt cu ţara mamă, cu locul natal, cu rudele şi cu tot ceea ce este mai scump şi mai nobil unuia crescut pe plaiul mioritic: grădina Maicii Domnului. Am avut ocazia să întâlnesc familii care sunt de mai multă vreme aici, altele care au sosit la o dată mai recentă. Am întâlnit creştini din toate colţurile ţării, cei mai mulţi sunt însă creştini catolici din Moldova. Ei lucrează ziua în diferite branşe sau firme ori noaptea în diferite schimburi. Acest lucru necesită şi o adaptare a pastoraţiei la condiţiile şi posibilităţile lor de a veni la sfânta Liturghie. Media generală de vârstă este între 20 şi 35 de ani. Sunt mulţi tineri care vor cununie, apoi sunt şi cereri de a boteza copiii.
Problemele migranţilor sunt multe şi complexe, dar eu mă rezum numai la câteva: problema familiilor: asistenţă sanitară, integrarea copiilor la şcoală şi în diferite asociaţii bisericeşti, a locuinţelor, care este de multe ori mică şi neîncăpătoare, apoi problema copiilor care au nevoie de educaţie şi de şcoală.
Mulţi sunt înregistraţi şi au dreptul la azil, dar există şi un număr căruia i s-a respins dreptul de şedere aici şi este constrâns să trăiască în ascuns şi să muncească numai la negru. Un cerc vicios pe care numai Cristos cu lumina şi adevărul său îl va putea desface.
Până acum credincioşii români de aici au fost vizitaţi de doi păstori din ţară, pr. Claudiu Dumea şi Mons. Grigore Duma. Eu sunt al treilea. Am venit cu mare optimism şi încredere în Dumnezeu. Cer să fiu ajutat cu rugăciuni intense ca să pot face paşi mici şi siguri.
Avem nevoie de cărţi şi publicaţii cum ar fi: revista "Lumina creştinului", "Isus, prietenul copiilor" şi de o revistă pentru tineret pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu cât mai eficace şi cât mai mult posibil. Să avem împreună motoul sfintei Edith Stein: "Nu-ţi visa viaţa de creştin, ci trăieşte-ţi activ visul de credinţă!"
