Intrând în noul an, secol şi mileniu, am avut convingerea că în comparaţie cu mulţimea de contemporani care nu au mai ajuns la acest moment, suntem nişte privilegiaţi. Şi asta, cum se exprimă poetul nostru naţional, "din mila Sfântului...", adică a lui Dumnezeu.
Conştienţi că fiecare clipă este un dar dumnezeiesc, împreună cu atâtea alte daruri personale ca tot atâţia talanţi, este numaidecât necesară buna chivernisire a acestora. Pentru o bună reuşită în această privinţă, asceza creştină recomandă cu insistenţă ca orice zi să fie considerată drept ultima în drumul spre eternitate.
Într-adevăr, cu fiecare pas, cu fiecare clipă ne apropiem de "punctul vamal" al marii treceri. Contează cât se poate de mult ca într-o asemenea situaţie să putem spune liniştiţi şi cu transparenţă cuvenită: totul este în ordine.
Consider că aceste patru cuvinte ale scurtei propoziţii ar putea fi însuşite, constituind o deviză eminamente practică pentru fiecare creştin, angajat în trăirea botezului său, ca ucenic al Fiului lui Dumnezeu, lumină, cale, adevăr şi viaţă. Cele şapte daruri ale Duhului Sfânt: al înţelepciunii şi al înţelegerii, al sfatului şi al tăriei, al ştiinţei, al evlaviei şi al fricii de Dumnezeu s-ar armoniza de minune în lucrarea cea bună a sfinţeniei. Este, de fapt, chemarea permanentă pe care Tatăl ceresc ne-o adresează în iubirea sa nemărginită, la care suntem decişi să răspundem cu deschidere largă şi receptivitate fidelă. Capodopera sfinţeniei, a înfierii o face Dumnezeu, artizanul inegalabil, pe căile numai de dânsul ştiute şi fără greş.
Ce ar fi dacă ne-am considera zilieri ai Domnului? În cazul în care zilele călătoriei noastre ar fi multe, chiar foarte multe, trăite cum am menţionat, ar realiza mozaicul splendid al adevăratului creştin. Merită atenţia şi osteneala!
