Pr. Dumitru Matei
Proces-verbal: "Astăzi, 21 februarie 1951. Noi (...), în executarea Sentinţei nr. 989/1950 a Secţiei a II-a şi nr. 1379/1950 a Secţiei I, rămase definitive şi devenite executorii, ne-am transportat la Penitenciarul Jilava în vederea executării pedepsei cu moartea a condamnaţilor: Dumitru Matei (...). La ora 6.30, fiind fixată execuţia, (...) am mers la celula unde se aflau condamnaţii Dumitru Matei (...) şi i-am încunoştinţat că a sosit timpul să-şi expieze faptele săvârşite şi au fost întrebaţi, fiecare condamnat, dacă mai au ceva de mărturisit sau vreo dorinţă. Au declarat că nu mai au nimic de mărturisit (...). După îndeplinirea celor de mai sus am ordonat comandantului executarea. (...) Condamnaţii fiind executaţi, medicul Penitenciarului Jilava a constatat moartea celor de mai sus".
Aşa s-a scris o filă neagră din istoria noastră: condamnarea la moarte a unor oameni nevinovaţi, printre ei aflându-se şi părintele Dumitru Matei. S-a născut la 28 iulie 1913 la Sărata, jud. Bacău. A absolvit Institutul Teologic din Iaşi, unde a fost hirotonit preot la 24 iunie 1939. Ca preot, a activat în Iaşi, ocupând mai multe funcţii pe lângă Episcopia Catolică, până în noiembrie 1948 când a fost forţat să aleagă calea clandestinităţii în urma hotărârii Securităţii de a-l aresta.
Neavând spaţiul necesar unei investigaţii ample, nu putem insista asupra motivelor Securităţii de "a stopa acţiunile de spionaj" ale părintelui Matei, ci vom arăta câteva aspecte din ultimele luni de viaţă ale acestui "preot legendar". O reconstituire a traseului urmat de părintele Matei în perioada când a fost urmărit de Securitate (noiembrie 1948 - mai 1950) este absolut necesară pentru a clarifica prezumtiva "acţiune de spionaj". Astfel, în noiembrie 1948, părintele Matei a fost obligat să fugă din Iaşi în Parohia Gherăeşti, de unde s-a refugiat la Craiova şi din nou în Moldova, în Parohia Văleni. După 5 ianuarie 1949 s-a refugiat la Mănăstirea Neamţ şi în Bucureşti, de unde a revenit la Gherăeşti, Butea, Răchiteni, Pralea şi Pustiana. În iulie 1949 s-a dus din nou la Bucureşti, dar nu se va mai întoarce niciodată în Moldova şi nici să mai activeze ca preot, fiind nevoit să stea ascuns în diferite locuri (iulie 1949 - 18 mai 1950). În ziua de 18 mai 1950, după o întâlnire cu dr. Ioan Gheorghiu, părintele Matei a fost arestat de Securitate şi acuzat de "înaltă trădare". După arestare, preotul Dumitru Matei a fost anchetat şi interogat direct de colonelul Patriciu, care l-a obligat pe părintele Matei să semneze câteva sute de declaraţii false, pe baza cărora l-a trimis în judecată la Tribunalul Militar Bucureşti.
Care a fost această "crimă de înaltă trădare"? Nici securiştii care l-au condamnat "la moarte şi confiscarea averii" nu ştiu, dar nici noi, cei care n-am fost contemporani părintelui Matei, şi n-am asistat la procesele intentate, ci am putut consulta doar câteva sute de file din miile care sunt păstrate în Arhivele Securităţii. Dintre ele am selectat doar câteva informaţii privind sentinţele date în cazul părintelui Matei. La 23 octombrie 1950, Tribunalul Militar Bucureşti a pronunţat sentinţele în procesul "Dumitru Matei şi alţii" şi anume "pedeapsa cu moartea pentru Dumitru Matei, Romuald Druszcz şi Ion Cudalbu (...)". Dintr-un alt dosar aflăm că la 14 noiembrie 1950 avocatul din oficiu, Mihail Mayo, a redactat în numele părintelui Matei recursul împotriva Sentinţei 989 din 23 octombrie 1950, recurs înaintat Curţii Militare de Casare şi Justiţie şi prin care se cerea doar "reducerea pedepsei". La 6 decembrie 1950, Curtea Militară a respins recursul şi astfel sentinţa a rămas definitivă: "condamnarea la moarte". Execuţia prin împuşcare a condamnaţilor la moarte Dumitru Matei, Romuald Druszcz şi Ioan Cudalbu a avut loc la 21 februarie 1951, ora 6.30, la Penitenciarul Jilava de lângă Bucureşti.
Aflarea adevărului în legătură cu înscenarea Securităţii privind acuzaţiile de mai sus se va putea realiza doar după liberalizarea accesului la toate dosarele fostei Securităţi şi oferirea posibilităţii reabilitării "dosarului de trădare şi spionaj" intentat preotului Dumitru Matei. În acest sens, facem publică intenţia noastră de a dedica aniversării acestui semicentenar numărul 2 al Buletinului istoric-catolic, fapt pentru care solicităm (până la 31 martie 2001) celor care l-au cunoscut pe părintele Matei: mărturii, documente, informaţii, fotografii etc.
