Existenţa comunităţii catolice din Răchiteni este semnalată înainte de anul 1420, când a avut loc presupusa convertire la husitism a cinci sate catolice din jurul Romanului, inclusiv Răchiteni. Prima atestare a satului Răchiteni datează însă din anul 1520, aprilie 24, într-un document slavon emis de cancelaria domnitorului Ştefăniţă voievod (1517-1527). Prin acel hrisov, satele Răchiteni, Iugani şi Tămăşeni au fost împărţite între Crâstea şi sora acestuia, Nastea.
La sfârşitul secolului al XVI-lea, răchitenenii se aflau în proprietatea clucerului Toader Bucotco, care a dăruit apoi satul doamnei Marinca, soţia domnitorului Ioan-Vodă cel Cumplit. Printr-un uric din 1631, Moise Movilă, domnul Moldovei, întărea nepoţilor clucerului Bucotco proprietatea asupra satului Răchiteni. Un an mai târziu, documentele îl indică drept proprietar asupra unei jumătăţi din satul Răchiteni pe D. Fulger. În anii 1639 şi 1640, satele Răchiteni, Tămăşeni şi Iugani au fost dăruite printr-un uric al domnului Vasile Lupu mănăstirii "Trei Ierarhi" din Iaşi. La 2 aprilie 1656, domnul Moldovei, Gheorghe Ştefan, dăruia la rândul său satul Răchiteni şcolii mănăstiri "Trei Ierarhi". Începând cu 15 iulie 1846 şi până la secularizarea averilor mănăstireşti, localitatea a fost "întărită" şcolilor naţionale.
Cu privire la modul de viaţă al locuitorilor catolici există informaţii într-o serie de documente datând din secolele XVII-XVIII, dar mai ales în Condica Liuzilor (1803), Condica Vistieriei (1816), catagrafiile din 1820, 1828, 1831-1832, 1838, 1845, 1852, precum şi în recensămintele din 1859, 1913-1914, 1930 şi 1948, arhivele Primăriei Mirceşti şi Episcopiei Catolice din Iaşi.
Prima atestare a catolicilor din Răchiteni în statisticile catolice aparţine relaţiei episcopului Petru Bogdan Baksic din 19 octombrie 1641. Acesta denumeşte satul "Rochiseni" şi menţionează existenţa a 150 de credincioşi catolici, care nu aveau biserică. Absenţa bisericii este semnalată şi de episcopul Marcu Bandinus în anul 1646, dată la care cei 389 de credincioşi catolici frecventau biserica din Săbăoani. Părintele Iosif Gabor, care a manifestat preocupări meritorii privitoare la comunităţile catolice din Moldova, opinează că "la Răchiteni a fost biserică şi aproape tot timpul a avut preot local", datorită faptului că satul era o aşezare compact catolică însemnată.
Prima atestare a bisericii din Răchiteni datează de la 1 decembrie 1736, când Grigore Ghica, domnul Moldovei, scutea preoţii de la "biserica ungurească de la Răchiteni", care "nu aveau nici o chivernisire, nici un obicei de milă decât alţi locuitori", de plata unei dări. Prin acest hrisov sunt scutiţi de "dăjdii" şi unii "oameni străini aflaţi în serviciul preoţilor de la Răchiteni". "Milele" bisericii de la Răchiteni au fost acordate de domnul Moldovei şi în anii 1695 şi 1724. Existenţa unei parohii şi a unui preot la Răchiteni este confirmată şi de recensământul fiscal rusesc din anii 1772-1774, care menţionează ca fiind scutit de bir "un popă unguresc".
Problema bisericii aflată pe malul ros de ape al râului Siret a apărut încă din anul 1813, când locuitorii au părăsit vechea vatră a satului, biserica şi cimitirul rămânând însă pe vechile amplasamente. Cereri de strămutare a bisericii au fost adresate Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice în anul 1857, fără nici o finalizare. Biserica actuală datează din anul 1935, hotărârea construirii acesteia aparţinând episcopului Nicolae Iosif Camilli.
De vechea biserică este legată şi istoria osemintelor preotului Francantonio Tasso din Savon, decedat în faimă de sfinţenie la Răchiteni în anul 1765. Ulterior, acestea au fost duse la Iaşi şi reînhumate în catedrala episcopală; astăzi nu se cunoaşte cu exactitate amplasarea mormântului din catedrală. În anul 1902, Răchiteniul avea o populaţie de 380 locuitori catolici şi o biserică al cărei hram era fixat la 13 iunie, comemorarea sfântului Anton de Padova. Recensământul din 1930 indică pentru satul Răchiteni o populaţie de 963 locuitori, din care 959 români, 1 german şi 3 evrei.
În pofida vicisitudinilor regimului comunist, locuitorii din Răchiteni şi-au păstrat nealterate credinţa şi datinile catolice. În anul 2001 Parohia Răchiteni are 567 de familii, cu 1.780 de credincioşi, înregistrându-se 33 de botezuri, 11 căsătorii, 23 de înmormântări, iar 32 de copii au primit prima sfântă Împărtăşanie.
