* Corina Bişog şi Gabriela Fechetă (Huşi-Corni). Vă mulţumim pentru poeziile trimise. Un titlu al poeziilor voastre ne îndeamnă să vă sugerăm să citiţi o carte care vă este adresată vouă, având acelaşi titlu: Tânăr de caracter, scrisă de Tóth Tihamér. Citiţi-o şi veţi descoperi ce înseamnă cu adevărat a fi tânăr de caracter în lumea de astăzi, din care şi voi faceţi parte.

* A. (Suceava). "În ziua de astăzi când sistemul informaţional a devenit un drept şi o datorie socială, nimic nu e mai periculos decât tăcerea".

Constatarea dv. este justă, iar noi, în paginile revistei încercăm să cuprindem cât mai multe informaţii menite să întâmpine dorinţa de cunoaştere a cititorilor. Referitor la domeniul medical, noi avem deja o rubrică intitulată În apărarea sănătăţii în care este cuprinsă o paletă largă de informaţii, sugestii şi avertismente în privinţa unor boli şi a prevenirii lor, rubrică semnată de d-na dr. Maria-Helena Bîrhală.

* Costel Neacşu şi Daniel Mihai Borş (Penitenciarul Bacău). Ne bucură că apreciaţi revista "Lumina creştinului" şi că ea vă ajută să descoperiţi adevărul creştin, pe care până acum l-aţi ocolit. Cei care doresc să vă scrie sau să vă trimită cărţi religioase, o pot face la adresa: Penitenciarul Bacău, str. G-ral Guşe, nr. 3, 5500-Bacău.

* Maria P. (Ştefan cel Mare). "O surpriză plăcută ne-aţi făcut dv., "Lumina creştinului", de unde am aflat mărturii interesante despre comunitatea noastră. Ne bucurăm că avem un trecut atât de înrădăcinat în istorie. Acest fapt ne-a determinat să vă relatăm o parte din bucuria pe care a trăit-o întreaga noastră comunitate, cât şi cei din împrejurimi. În sfârşit, a fost îndeplinit visul multora, un vis care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al preotului paroh, Iosif Gârleanu, a devenit realitate: sfinţirea bisericii şi a casei parohiale, de curând construită. Deşi a fost o zi de sâmbătă, ea a fost trăită ca o adevărată zi de sărbătoare închinată Domnului, cu atât mai mult cu cât am avut onoarea de a-l avea în mijlocul nostru pe Excelenţa sa Petru Gherghel, păstorul diecezei de Iaşi, aproximativ 40 de preoţi şi multe suflete consacrate. (...) Relatându-vă acestea, vă dorim în continuare să fiţi cât mai aproape de evenimentele deosebite din viaţa comunităţii noastre catolice".

Aceasta este şi dorinţa noastră, de a veni în întâmpinarea creştinilor dornici să afle cât mai multe lucruri despre istoria comunităţii în care trăiesc şi despre propria lor credinţă.

* Lucian Mărăndescu (Huşi). Frumoasele gânduri ale dv. despre prietenie, îndeosebi acelea care se referă la Dumnezeu, care rămâne "prietenul fidel" al omului ne-au impresionat. Vă mulţumim pentru cuvintele frumoase la adresa revistei şi îndeosebi pentru faptul că ne consideraţi prietenii dv. şi ai tuturor celor care vor să-l descopere cu adevărat pe Dumnezeu. Vă dorim numai bucurii.

* M.V. (Ştefan cel Mare). Vă mulţumim pentru aprecierile făcute privind rubrica "Monografii", în care aţi putut citi şi despre comunitatea dv. De altfel, aceasta este şi menirea acestei rubrici, de a prezenta, spre cunoaştere şi informare, tuturor creştinilor interesaţi, istoricul comunităţilor şi al parohiilor.

* Florentina Butnaru (Buhuşi). Am primit scrisoarea ta în care ai redat într-un mod destul de reuşit dialogul imaginar dintre sfânta Fecioară şi un tânăr. Trebuie să încerci să fii mai concisă. Poţi să spui mult în cuvinte puţine, dar pline de semnificaţie.

* Tereza Ungureanu (Pildeşti). Mulţumim pentru "Un strigăt în noapte". Ideea de la care ai pornit este foarte importantă, dar trebuie să mai lucrezi asupra formei poetice în care o "îmbraci". Îţi mulţumim, de asemenea, şi pentru gândul bun adresat redacţiei şi colaboratorilor ei.

* Eugenia Faraon (Huşi). Articolul dv. a fost reţinut pentru a fi publicat.

* Elena Olariu (Răducăneni). Articolele şi poeziile dv. vor fi studiate pentru o eventuală publicare a lor în numerele viitoare ale revistei sau în Almanahul "Presa Bună" 2002. Vom încerca să îndeplinim şi rugămintea dv. privind cartea dorită.

* Petru Drăghia (Penitenciarul Bacău). Ceea ce ne-aţi scris este într-adevăr cutremurător. Pentru rezolvarea problemelor dv. trebuie să luaţi legătura şi cu părintele care se ocupă de Penitenciar.

* Lucia Păuleţ (Paşcani). Nu am înţeles de ce ne-aţi trimis dezlegarea rebusului. Nu ne amintim să se fi lansat vreun concurs pe această temă. Totuşi, felicitări!

* Veronica Dumitraşcu (Bacău). "Doresc să fiu activă în Biserica noastră catolică şi cred că pot lupta pentru adevăr, am curajul necesar de a spune în faţă şi pe mulţi îi deranjează acest lucru. Oricine poate să mă umilească în tot felul şi nu voi renunţa să spun tuturor tot ceea ce cred în conştiinţa mea că este bine. Mulţi nu mai merg la biserică din cei care au fost respinşi de la un dialog, o problemă care necesita rezolvare, o înmormântare refuzată etc.".

Pentru a citi scrisoarea dv. ne-a luat mai mult timp decât atunci când aţi scris-o; în mod normal se întâmplă invers. Problemele care le ridicaţi trebuie să le rezolvaţi mai întâi dv., să vă scoateţi de acolo din adâncul sufletului sămânţa cea rea care se dezvoltă din ce în ce mai mult pe parcursul scrisorii. După ce veţi stârpi acea sămânţă veţi vedea semenii cu alţi ochi şi nu-i veţi mai acuza. Rezolvarea problemelor trebuie să înceapă mai întâi de la noi, să-l căutăm noi pe cel în suferinţă, să intervenim cu blândeţe şi bunătate aşa cum ne învaţă Isus. Părinţi dominicani nu există sau nu avem noi cunoştinţă că ar exista la noi în ţară. Pentru cărţile care le solicitaţi trebuie să vizitaţi librăria de la Parohia "Sfântul Nicolae", Bacău.

* Maria Em. (Oituz). Am primit scrisoarea dv. de mulţumire şi vă recomandăm să procedaţi aşa cum ne-aţi scris.

* Benedict Vorobchevici (Siret). "Cu privire la beatificările făcute la Lvov în cadrul sfintei Liturghii de rit bizantin, în ziua de 27 iunie, în articolul "Ioan Paul al II-lea în Ucraina", din revista "Lumina creştinului" din luna iulie, pagina 7, s-a strecurat o greşeală. Au fost beatificaţi (declaraţi fericiţi) un număr de 28 şi nu 27 de greco-catolici ucraineni. Sunt sigur de aceste date pentru că le-am notat înainte de începerea sfintei Liturghii pe hipodromul din Lvov".

După cum aţi citit, în acest număr al revistei s-au făcut corecturile necesare. Vă mulţumim pentru sesizare.

* Bianca (Bacău). "Pentru început aş dori să vă felicit pentru revista pe care o publicaţi. Este într-adevăr o lumină în această lume plină de vicii şi de întunericul păcatului. Rândurile mele se adresează acelei tinere A. din Roman şi dacă s-ar putea să le publicaţi într-un număr viitor al revistei, v-aş fi recunoscătoare. "Dragă A., atunci când am citit acele câteva rânduri publicate în revista Lumina creştinului a fost ca şi cum m-aş fi citit pe mine însămi. Nici eu nu sunt scutită de necazuri şi stres şi am nevoie mai mult ca oricând de un sprijin. Acel sprijin încă nu l-am găsit şi îmi pierd aproape orice speranţă de a-l găsi vreodată în cei de lângă mine, pentru că până acum aceştia s-au dovedit a fi incapabili. Singurul mod de a evada, chiar dacă voi fi contrazisă, ar fi să plec în străinătate. Sunt tânără, am 16 ani şi crede-mă că viaţa mi-a oferit destule încercări, m-a biciuit într-un mod crunt. De aceea, voi pleca să uit, să mă eliberez, să mă purific. Acolo nimeni nu mă cunoaşte, nimeni nu mă judecă, pot să fiu eu însămi. (...) Ţi-am scris aceste rânduri pentru că vreau să ştii că nu eşti singura care suferă, singura care se zbate. Să ştii că îţi sunt alături în rugăciunile mele. Până vei reuşi să găseşti o soluţie, iată ce-ţi propun: Ridică-te şi priveşte înainte! Deschide-ţi mintea şi inima şi gândeşte-te că acolo, sus, este cineva care se gândeşte la tine, că aici, pe pământ, cineva te aşteaptă"".

Dragă Bianca, ţi-am îndeplinit rugămintea şi am redat aproape integral scrisoarea ta. Felicitări pentru sentimentul profund de solidaritate faţă de cel care trece prin încercări grele şi are nevoie de înţelegere şi încurajare! Nu suntem însă de acord cu pesimismul acesta la numai 16 ani şi cu lipsa de încredere faţă de cei din jurul tău. De asemenea, nu credem că evadarea prin plecarea în străinătate poate fi o formă de luptă. Încearcă să lupţi altfel, îndrăznind să-i înfrunţi pe cei care te-au rănit, să le arăţi că nu-ţi este teamă, şi mai ales, dacă ştii că dreptatea este de partea ta, să conştientizezi faptul că în această luptă nu vei fi singură. Cel care ne-a adus mântuirea, va fi alături şi de tine. Eliberează-te de toată această durere care te apasă căutându-ţi un confesor şi mai ales, eliberează-te de teama şi neîncrederea care te copleşesc. Altfel, oriunde vei pleca, ele te vor urma şi nu vei putea fi tu însăţi niciodată.

* Rodica Lorenţi (Comăneşti). "Sunt o mamă din Comăneşti, judeţul Bacău. (...) Ceea ce m-a determinat să vă scriu este o mare durere în suflet pe care am trăit-o şi o mai trăiesc încă. Într-una din zilele trecute am mers la spitalul nostru din oraş şi lângă cabinetul de pediatrie, unde aşteptam şi eu la rând, era şi un cabinet de ginecologie, unde aşteptau vreo şapte femei să se programeze pentru avort. Deodată am simţit o mare dorinţă să merg la ele şi să le vorbesc pentru a le face să renunţe la acea crimă îngrozitoare; am vorbit cu câteva dintre ele, dar, spre marea mea durere, mi-am dat imediat seama că tot ceea ce le-am spus le-au lăsat indiferente, ba chiar s-au şi supărat pe mine. Când să plec am văzut o femeie cam de vreo 40-45 de ani care aştepta şi ea acolo, şi, fără nici o reţinere, am întrebat-o ce face. Mi-a zis că o aşteaptă pe fiica ei, care a intrat să se programeze pentru avort. Am rămas îngrozită când am aflat şi imediat am început să-i explic ce păcat mare face ea ca mamă pentru că şi-a dus fiica să facă crima cea mai îngrozitoare... (...) Am aşteptat să iasă fata de la doctor, când a ieşit am putut vedea o fată frumoasă de vreo 17 ani, care părea foarte speriată şi parcă aştepta să intervină cineva s-o împiedice să facă ceea ce părinţii hotărâseră în locul ei. Atunci m-am apropiat de ea şi i-am spus cu lacrimi în ochi să nu facă aşa ceva că o să regrete toată viaţa, şi în primul rând ce o să răspundă în faţa Creatorului? (...) I-am zis că o să-i iau eu copilul, chiar dacă mai am cinci copii... o să mă ajute Dumnezeu să mai cresc încă unul; când a auzit a luat hârtia pe care era scrisă programarea şi a aruncat-o... M-am gândit cât de mult a luminat-o Dumnezeu, i-am dat adresa mea să ţinem legătura. Noi suntem puţini catolici în Comăneşti, în acest oraş defavorizat, dar mă gândeam dacă s-ar putea face şi la noi o mică clădire pentru aceşti copii nedoriţi... m-aş angaja voluntară, fără nici un ban, ca să am grijă de aceste suflete nevinovate. (...) Am citit în revista din februarie câte s-au putut face în Iaşi datorită Caritasului, mă bucur din inimă pentru acele suflete care sunt ajutate.(...) Eu vreau să vă sugerez ceva, dacă îmi permiteţi, să se predice cât mai mult despre avort, atât la catolici, cât şi la ortodocşi... Şi acum, dacă îmi mai permiteţi, vreau ca prin intermediul dv. să transmit câteva sfaturi mamelor de toate religiile, pentru că există un singur Dumnezeu. "Mamelor, fiţi mai atente cu fiicele voastre, de mici să fie crescute în frica lui Dumnezeu. Practicaţi rugăciunea comună în familiile voastre şi atunci o să vedeţi că nu trebuie să vă fie frică atunci când fiicele voastre merg pe altă cale, pentru că Dumnezeu o să le ferească mereu de pericole, atât sufleteşti, cât şi trupeşti. Puteţi fi cele mai sărace, dacă îl aveţi pe Domnul, aveţi totul. Abandonaţi-vă în mâinile lui şi toate grijile vor dispărea"".

Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru credinţa dv. şi pentru sentimentul acesta frumos de solidaritate cu cei nedoriţi. Dacă toate mamele ar gândi ca dv., atunci şi numărul avorturilor ar scădea considerabil. Situaţii ca aceea relatată de dv. sunt, din păcate, peste tot, şi aceasta este, poate, cea mai mare dramă pe care o trăieşte astăzi omenirea. Ne rugăm ca tot mai mulţi să vină în sprijinul dorinţei dv. ca acestor "nedoriţi" din localitatea Comăneşti să li se ofere un loc unde să poată veni pe lume şi să găsească iubirea care li se refuză în propriile lor familii.