* Maria M. (Oituz). "Liturghia m-a făcut să uit de problemele pe care le am şi pe care le-am avut. Tot ce s-a petrecut în ziua aceea a fost foarte plăcut, parcă nu mai exista nici înjurătură, nici vorbe urâte, nici ceartă, nici ură, nici duşmănie, am văzut în fiecare tânăr bucuria deplină pe care au trăit-o acolo".

Continuaţi să trăiţi mesajul pe care l-aţi auzit la Gherăeşti. Cât despre problema despre care ne-aţi scris nu vă rămâne decât să vă rugaţi şi să aşteptaţi. Daţi-i de înţeles băiatului că vreţi să vorbiţi cu el.

* Ioan Cojan (Traian, Neamţ). "Aş propune ca atunci când o poezie transmite un mesaj sincer privind valorile creştineşti, care ar fi benefice cititorilor, şi întrucât unii autori sunt oameni simpli, dar dornici să transmită o idee destul de benefică şi educativă cu caracter religios (...), să poată fi publicată. Este regretabil că poeziile au un spaţiu atât de limitat în cadrul revistei..."

Nu ajunge ca poezia să transmită o idee, depinde şi ce mijloace foloseşte pentru a o transmite. Dacă lipsesc figurile de stil: metafora, comparaţia, alegoria etc. e un semn că mai trebuie lucrat pentru ca acele cuvinte aşezate pe o pagină să poarte numele de poezie. În "Dicţionarul explicativ al limbii" este notat: "Poezia este o modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivităţii, al rimei, al ritmului etc." Înainte de a ne mai trimite poezii, citiţi-le încă o dată şi întrebaţi-vă dacă se încadrează în definiţia de mai sus.

* Elena Olariu (Răducăneni). "Plecând de la motoul "Victima e în tine însuţi" (sfântul Augustin), nu vreau decât să mă adresez vocii interioare a celor care, ca în revista numărul 7(2000), vor să-şi pună capăt zilelor sau ajung la disperare dintr-un motiv atât de simplu: lipsa de cunoaştere a propriului eu. Să fii sclav sentimentelor de moment care îţi învârt raţiunea invers decât ar trebui şi atunci să apară acest atât de obişnuit "de ce să mi se întâmple tocmai mie" ori "la ce bun să mai trăiesc?!" Dacă am încerca puţin să frunzărim "Taina iubirii" comentată de pr. Claudiu Dumea şi, de ce nu, de Paul Evdokimov, poate în disperare am vedea gunoiul din propriul ochi şi atunci copilul, darul lui Dumnezeu, ar lega cei doi soţi în căsnicie şi nicidecum n-ar duce la destrămare... Este un dar pe care nu-l poate primi oricine (sunt căsătorită de 20 de ani, nu am copii, dar nici la destrămarea familiei nu m-am gândit vreodată), dar îl primim nu pentru noi, ci pentru a-l înmâna Tatălui ceresc crescut din punct de vedere moral, creştin. Probabil că trebuie o ascultare mai adâncă a sufletului... şi atunci din sclav al simţămintelor, numaidecât vei deveni un promotor al iubirii. Al iubirii adevărate!"

Gândurile dv. vor folosi multor oameni, mai ales celor care cad uşor pradă disperării.

* B.G. (Bacău). "Cred că Duhul Sfânt lucrează, spun asta pentru că am scris câteva versuri, după ce am ascultat caseta înregistrată de părintele Budău. Caut de mult timp o asemenea casetă, de aceea vă rog să-mi permiteţi să-l felicit din inimă pe această cale şi "La cât mai multe casete înainte!""

Să sperăm că părintele va citi mesajul dv. Cât despre poezii, trebuie să vă conformaţi regulilor notate în această revistă.

* Cezar Cătălin Viziniuck (Suceava). Deşi revista nu tratează genul pe care îl propuneţi dv., adică predica, am reţinut îndemnul final: "Fiecare din noi trebuie să fie un Isus, un Isus care urăşte faptele lumii, dar iubeşte lumea. Un Isus care să-l iubească pe marele Isus din ceruri mai mult ca orice. În fiecare om trebuie să se regăsească trăsăturile acelui Isus, care a trăit acum două mii de ani pe pământ: smerenia, dragostea, credinţa, simplitatea etc. Fraţilor, deschideţi-vă inimile pentru a-l primi pe Isus în inimile voastre, pentru ca voi să aveţi părtăşie cu Dumnezeu. Trăiţi în Isus şi veţi avea viaţă veşnică alături de Isus".

* Mariana (Cluj - Napoca). "Nu ştiu cum să vă mulţumesc pentru binele pe care îl faceţi diecezei noastre. Multe suflete rătăcite şi-au găsit drumul de întoarcere prin intermediul revistei dv. "

Ne bucură că revista pătrunde şi în sufletele oamenilor din oraşul dv. De altfel, însăşi menirea revistei este aceea de a face ca adevărata lumină, care este Isus Cristos însuşi, să se reverse în sufletele oamenilor de pretutindeni. Vă mulţumim, de asemenea, şi pentru poezia trimisă.

* Silvia Guşă (Sascut Sat). "Aş avea o rugăminte ca prin bunăvoinţa dv., dacă se poate, să-mi publicaţi acest articol pe care l-am intitulat: "Regretul tinereţii şi aducerea-aminte a copilăriei". Vreau ca, citind aceste rânduri, anumite persoane, cunoscute de mine, să-şi dea seama că regret enorm că i-am descurajat".

Intenţia dv. este îmbucurătoare. E bine să rămâneţi la gândul final al articolului: "Nu e târziu de a-mi aduce aminte de ceea ce ar fi fost nevoie să fac şi n-am făcut".

* S.B. (Rotunda). "Mă tot gândeam ce cadou am putea să-i dăm noi creştinii lui Isus în acest an când sărbătorim 2000 de ani de când a venit printre noi şi ne-a adus lumina. Eu m-am gândit să-i dedic lui Isus o poezie".

Poezia e bună numai că seamănă prea mult cu aceea a lui Eminescu, "Răsai asupra mea". Apreciem mult că vă gândiţi ce cadou am putea să-i facem lui Isus de ziua lui.

* Genoveva Farcaş (Somuşca), Maria (Oituz). Faptul că vă preocupaţi de soarta celor de lângă dv. şi vă rugaţi pentru ei ajută mult.

* Iuliana Bârnat (Frumoasa). "Vă scriu această scrisoare, pentru a vă relata un moment foarte emoţionant din viaţa comunităţii noastre. Timp de doi ani de zile, l-am avut în mijlocul nostru pe părintele vicar Isidor Mârţ care şi-a început apostolatul la noi în Frumoasa. A sădit în sufletul copiilor o iubire şi un respect deosebit faţă de rugăciunea sfântului Rozariu, reuşind să formeze o mică Armată a Maicii Domnului. Toţi copiii l-au iubit foarte mult. Vrem să-l asigurăm că oriunde va fi trimis în misiunea sa sfântă pe acest pământ, toţi soldăţeii din Armata Maicii Domnului îl vor însoţi cu rugăciunile lor. Şi înrolaţi cu toţii sub steagul Mariei alături de noul nostru vicar, pr. Daniel Bişoc, vom lupta neîncetat cu arma noastră, sfântul Rozariu, până la victorie".

Să sperăm că exemplul vostru de a fi aproape de preoţi va fi preluat şi de alţii.

* Fabian Gherghel (Italia). "Pentru prima dată, am avut ocazia să aud vorbe frumoase din gura italienilor despre România: "România, o ţară săracă, dar plină de iubire". În perioada 14-24 iulie 2000, pentru câteva zile, împreună cu directorul şi cu dirijorul lor, au fost cazaţi la Thiene, Italia, un grup de 52 de tineri de la Liceul Catolic din Bacău, Parohia "Sfânta Cruce"".

E o bucurie că grupul de tineri de la liceul catolic a lăsat o impresie bună. Apreciem faptul că ne-aţi semnalizat evenimentul, deşi am fi aşteptat un reportaj mai amplu chiar de la participanţi...

* Sr. Elisabeta Balint O. A. Articolul dv. a fost reţinut pentru a fi publicat într-un număr viitor al acestei reviste.

* Adriana Balint (Răducăneni), Liviu Horvat (Coman). Poeziile trimise sunt ceva mai bune. Încep să se apropie de spiritul "Luminii creştinului".

* Olimpia Costache (Galaţi) "Recent am citit un articol într-un birou de proiectări, nu are autor. M-a luat prin surprindere şi cred că este de efect. Dacă merită să fie publicat în revista "Lumina creştinului" dv. decideţi. Deci: "Cum să foloseşti timpul" Ia-ţi timp pentru lucru - este preţul succesului / Ia-ţi timp pentru a gândi - este izvorul puterii / Ia-ţi timp pentru a citi - este fundamentul cunoaşterii / Ia-ţi timp pentru a ajuta şi a vă bucura cu prietenii - este sursa fericirii / Ia-ţi timp pentru joacă - este secretul tinereţii / Ia-ţi timp să râzi şi să cânţi - uşurează greutatea vieţii / Ia-ţi timp să visezi, să aspiri - ridică sufletul spre înălţimi / Ia-ţi timp pentru sănătate - este adevărata bogăţie / Ia-ţi timp să iubeşti - este adevăratul motiv-sens al vieţii / Ia-ţi timp pentru planificare - este secretul care ne face în stare să ne luăm timp. Ce trebuie ştiut: valoarea timpului, nevoia perseverenţei, plăcerea de a munci, puterea amabilităţii, înţelepciunea economiei, virtutea răbdării, valorificarea talentului, obligaţia datoriei, bucuria originalităţii, valoarea caracterului. Un cântec: nepăsător poate aprinde o ceartă / crud poate ruina o viaţă / amor poate duce la ură / violent poate lovi şi ucide (sufletul) / milos poate netezi calea / vesel poate însenina ziua / spus la timpul potrivit poate diminua stresul / iubitor poate vindeca şi reface. Atunci vei fi un om. Şi eu mă întreb: atunci pe care se poate altoi credinţa în Cristos? Sau poţi fi "jigodie", iar simpla aderare la creştinism te face om?"

Este adevărat, trebuie să ne facem timp pentru toate, dar mai ales pentru Dumnezeu. Vă mulţumim pentru materialul semnalat.

* Veronica Dumitraşcu (Bacău). "Aş dori să vă întreb despre Tribunalul Bisericesc. În ce cazuri putem fi ajutaţi şi care este adresa".

Pentru a reglementa raporturile dintre membri şi pentru a tutela drepturile lor, orice societate umană îşi are propriile legi. Biserica - instituţie divino-umană - are un corp de legi prin care reglementează raporturile dintre credincioşi şi tutelează drepturile şi obligaţiile lor. Acest corp de legi ale Bisericii este Codul de drept canonic. Tribunalul bisericesc, sesizat în mod legitim, intervine atunci când există conflicte privind drepturile de dobândit sau de revendicat din partea persoanelor fizice sau juridice şi ca să impună sau să declare o pedeapsă pentru un delict comis împotriva canoanelor Codului de drept canonic. Adresa: Tribunalul Bisericesc, Bd. Ştefan cel Mare, 26, 6600-Iaşi.

* Mihail Popa (Târgu Jiu). "Viaţa este prea solemnă ca să fie cu totul absorbită în lucrurile vremelnice şi pământeşti, prinsă într-o morişcă de griji şi temeri pentru lucruri ce nu sunt decât asemenea unui atom, în comparaţie cu Sfânta Scriptură, Catehismul sau cu lucrurile de interes veşnic. De folosirea dreaptă a timpului nostru, depinde succesul în dobândirea virtuţilor, a faptelor bune şi cultivarea minţii. Aceste lucruri nu trebuie să fie împiedicate. Doresc să mulţumesc din suflet şi din inimă părintelui paroh Petru Husariu şi în special surorilor Emilia, Bernadeta, Eralda şi Daniela pentru efortul şi grija ce au avut-o pentru mine de a mă învăţa şi educa ca să ajung un adevărat "soldat" al Domnului şi să merg pe calea cea dreaptă şi îngustă a mântuirii. N-am cuvinte şi destule lacrimi ca să le mulţumesc".

"Recunoştinţa e floare rară", se spune deseori. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ai câştigat această floare şi rămâi în ceea ce te-au învăţat cei pe care i-ai numit.

* Silvia Balint (Câmpulung Moldovenesc). Aţi fost informată greşit şi trebuie să vă spunem că faceţi confuzii serioase. Mahomed a fost doar un om, pe când Isus a fost şi este Dumnezeu. Mahomed (c. 570-632) este fondatorul islamismului (mahomedanismului). S-a născut şi a predicat (din 610) la Mecca. Învăţăturile divine, susţinând că au fost transmise de arhanghelul Gabriel, repetate şi dictate, au format Coranul. Ameninţat, a trebuit să fugă la Medina (622, Hegira "fuga"), moment care este considerat începutul erei musulmane. La Medina, Mahomed a decis ca toţi credincioşii să se închine spre Kaba din Mecca, Ierusalimul rămânând al doilea oraş sfânt al islamului. Mahomed a unificat triburile nomade arabe şi a revenit victorios la Mecca (630). În Conciliul Vatican II este notat: "Biserica priveşte cu stimă pe musulmani, care îl adoră pe Dumnezeu cel unic, viu şi existent în sine, îndurător şi atotputernic, creatorul cerului şi al pământului, care a vorbit oamenilor. Ei caută să se supună din tot sufletul hotărârilor lui tainice, aşa cum s-a supus lui Dumnezeu Abraham, la care credinţa islamică se referă bucuros. Deşi ei nu-l recunosc pe Isus ca Dumnezeu, îl venerează totuşi ca profet; o cinstesc pe mama lui, Fecioara Maria, şi chiar o invocă uneori cu pietate. Pe lângă acestea, ei aşteaptă ziua judecăţii, în care Dumnezeu îi va răsplăti pe toţi oamenii înviaţi. De aceea, ei preţuiesc viaţa morală şi aduc cult lui Dumnezeu mai ales prin rugăciune, pomană şi post". În ciuda asemănărilor spuse există diferenţe semnificative.