* Ciprian Nesimuca (Botoşani). Articolul dv. a fost reţinut pentru a fi publicat la momentul potrivit.

* Anton Lucaci (Bacău). Spaţiul acordat poeziilor în revista "Lumina creştinului" este foarte limitat.

* Vasile I. Tudosă (Craiova). "Părinte, am o mare rugăminte la dv., şi anume să-mi publicaţi şi mie câteva rânduri: "Dragă soră Emilia Tereza T., aştept un răspuns fulger de la dv. şi veşti de bine. Adresa mea este: str. Vasile Alecsandri, 75, jud. Dolj, 1100-Craiova"".

Să sperăm că persoana în cauză vă va scrie. Pentru cele solicitate, luaţi legătura cu preotul care se ocupă de închisoare. Cu siguranţă vă va rezolva cerinţele!

* Genovica Ivan (Săbăoani). "Numai dragostea îl face pe om să vadă ceea ce Dumnezeu a creat pentru noi. Dragostea vine de la Dumnezeu, ea este darul Sfintei Treimi făcut oamenilor de Tatăl ceresc, prin Isus Cristos".

Vă mulţumim pentru scrisoare. Ne rugăm şi noi ca tot mai mulţi să descopere acea dragoste despre care ne-aţi scris.

* Andrei Mihai (Jilava). "Vă mulţumesc foarte mult pentru înţelegerea şi sprijinul acordat publicându-mi scrisoarea mea în revista dv. Ea a atras atenţia la un mare număr de enoriaşi care m-au ajutat moral şi material, iar unii m-au şi vizitat. Cu permisiunea dv., aş dori ca tot prin intermediul revistei să le mulţumesc şi să-i asigur că nu am să-i dezamăgesc pentru încrederea ce mi-au acordat-o şi cât de curând am să scriu, din postura omului liber, tuturor persoanelor care m-au sprijinit şi m-au ajutat. Acestea sunt: dv. şi la întregul colectiv care îşi aduce aportul la realizarea revistei "Lumina creştinului", Alina Olga Percă din Traian, jud. Neamţ, Eugenia Bogdan din Arini, Genoveva Ivan din jud. Bacău, Tatiana Cojocea din Suceava şi nu în ultimul rând distinsei doamne Licuţa Comoraşu şi fiicei sale Mihaela-Simona din Bacău care au pus foarte mult suflet în tot ce au făcut pentru mine. Tuturor le mulţumesc şi le doresc tot binele din lume, iar bunul Dumnezeu să îi ajute în viaţa de zi cu zi, să-i păzească de tot ce este rău şi să aibă parte de zile multe şi fericite alături de cei dragi".

Este un gest minunat că mulţumiţi tuturor care v-au scris şi v-au ajutat.

* Ionel Ghiţă (Jilava). "Am 39 de ani. În prezent sunt deţinut în penitenciarul Jilava, condamnat la trei ani pentru un aşa-zis furt. În prezent viaţa mea trece printr-o perioadă de mare cumpănă şi grea încercare. Citind revista "Lumina creştinului", care apare şi aici în penitenciar, cu mare greutate şi mare întârziere, pot să mă apropii de lumina divină... Aş avea nevoie de o Biblie, cărţi de religie cu ajutorul cărora aş pătrunde mai în profunzime în tainele religiei. Poate se găsesc şi persoane binevoitoare care ar dori să mă ajute. Adresa mea este următoarea: Ghiţă Ionel, str. Sabarului, 1, Penitenciarul Bucureşti, secţia 4, camera 419".

Să sperăm că se vor găsi oameni care să vă scrie. Pentru cărţi şi pentru ajutor spiritual trebuie să luaţi legătura cu preotul catolic care se ocupă de închisoarea Jilava. Pentru celelalte vă recomandăm să scrieţi Caritasului Bucureşti: str. Gh. Missail, 83, sect. 1, 78226-Bucureşti, tel 01/2243036; 01/3362710. Poeziile, pentru început, sunt bune. Continuaţi să scrieţi. Cele mai bune cuvinte de încurajare credem că sunt acelea preluate din mesajul Sfântului Părinte date cu ocazia jubileului pentru cei închişi: "Gândindu-mă la aceşti fraţi şi surori, primul meu cuvânt e dorinţa ca Acela care este viu, care a intrat prin uşile încuiate ale Cenacolului, să poată intra în toate închisorile din lume şi să găsească primire în inimi, aducând tuturor pace şi seninătate... Cel care se află în închisoare se gândeşte cu regret sau cu remuşcări de conştiinţă la zilele în care era liber şi suportă cu greutate un timp prezent care pare că nu mai trece. O puternică experienţă de credinţă poate să aducă un ajutor determinant exigenţei umane de a ajunge la un echilibru interior şi în această situaţie dificilă. Aici stă unul din argumentele valorii jubileului pentru cei închişi: experienţa jubiliară trăită după gratii poate să conducă la orizonturi umane şi spirituale neaşteptate. Jubileul ne aminteşte că timpul aparţine lui Dumnezeu. Stăpânirii lui Dumnezeu nu-i scapă nici timpul de detenţie... Cel care este în detenţie nu trebuie să trăiască cu gândul că timpul de închisoare i-a fost sustras în mod iremediabil: chiar şi timpul petrecut în închisoare este timpul lui Dumnezeu şi el trebuie trăit ca atare; este un timp care trebuie oferit lui Dumnezeu ca o ocazie de adevăr, de umilinţă, de ispăşire şi de credinţă. Jubileul este o ocazie pentru a ne aminti nu numai că timpul aparţine lui Dumnezeu, dar că momentele în care ştim să recapitulăm totul în Cristos devin pentru noi "un an de îndurare al Domnului"".

* Ioan Cojan (Traian, Neamţ). "Aş dori să vă semnalez o situaţie neplăcută: primesc revista "Lumina creştinului", în mod frecvent cu mare întârziere. Se întâmplă câte o dată că o primesc chiar la sfârşitul lunii respective ceea ce este foarte neplăcut mai ales prin faptul că citim unele anunţuri care de fapt sunt consumate... Vă rugăm, dacă se poate, să găsiţi o modalitate ca revista să ajungă la timp, căci sunt de fiecare dată aşteptate cu multă nerăbdare. O problemă şi mai gravă este că năravul josnic al hoţiei a căpătat proporţii alarmante la sate întrucât s-a ajuns până acolo că se formează hoţi în grupuri mari şi se înarmează cu bâte şi fură ca în codru...".

Este foarte trist că auzim de creştini care fură. Probabil sunt creştini doar cu numele. Pentru ca revista să ajungă la timp trebuie să luaţi legătura cu parohul dv., eventual cu aceia care distribuie revistele după ce ajung la parohie.

* Tereza (Poiana Micului). "La redacţie vă scriu mulţi tineri care sunt disperaţi. Singura lor scăpare sau mângâiere este Isus. Rugându-ne sfintei Fecioare Maria, ea ni-l va arăta pe Isus. Şi cum să ne rugăm Mariei dacă nu sfântul Rozariu. Oriunde putem rosti încet "Bucură-te Marie...": acasă, pe stradă, în tren sau în autobuz, ba chiar la şcoală şi apoi ce bucurie simţim în suflet. Vreau ca tinerii să se bucure de ceea ce au; poate sunt mulţi care nu şi-au dat încă seama că părinţii, prietenii şi în primul rând Dumnezeu sunt cea mai mare comoară pe care o deţin deja. Acum închei mica mea epistolă, dar vreau să ştii, dragă redacţie, că munca ta nu este zadarnică: aici sunt mulţi care citesc, te iubesc şi aşteaptă cu nerăbdare fiecare număr".

Îţi mulţumim pentru aprecieri şi pentru tot ceea ce ne-ai scris. Fie ca mulţi tineri să se simtă încurajaţi prin cuvintele tale.

* Ştefan Olaru (Oituz). "Vă rog foarte mult, dacă se poate, să-mi daţi un răspuns la o întrebare. Unde se poate găsi preotul care face exorcisme, căci în revista "Lumina creştinului" din luna aprilie s-a scris despre noul ritual de exorcisme, însă nu s-a scris de adresa acestuia. Dacă dv. aveţi cunoştinţă de aceasta, vă rog să scrieţi adresa în revistă".

În dieceză episcopul numeşte un astfel de preot pentru fiecare caz în parte, atunci când apare. Trebuie să vă adresaţi în scris Episcopiei de Iaşi. Acelaşi răspuns şi pentru Regina (Cleja).

* Elena Patraşcu (Bacău). Pentru a vă putea publica ceea ce ne-aţi scris trebuie să vă daţi adresa completă şi să ne trimiteţi o caracterizare de la părintele dv. paroh prin care să confirme cele scrise. Adresaţi-vă şi Caritasului din Bacău, str. Petru Rareş, bl. 9, sc. B, ap. 1, 5500-Bacău, tel. 034/181661.

* Sr. Gema Petrişor (jud. Bacău). "Sunt o novice din Congregaţia Surorilor Oblate Asumpţioniste, Bacău, iar peste două zile voi depune prima profesiune a voturilor religioase... Doresc să mă dedic slujirii Domnului, aproapelui, să lucrez cu multă iubire şi dăruire pentru convertirea şi mântuirea lumii prin rugăciune şi apostolat. Conştientă de nenumăratele binefaceri pe care Domnul mi le-a acordat până acum, ca mulţumire şi recunoştinţă îi ofer întreaga mea fiinţă şi doresc să pun în practică toată învăţătura sa... Orice persoană umană are mare preţ în ochii lui Dumnezeu oricine ar fi ea: copil, tânăr, adult, sănătos sau bolnav, cu handicap etc. Toţi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi ca atare e bine să ne respectăm şi să ne iubim reciproc pentru că şi Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem".

Cuvintele dv. ne-au impresionat. Apreciem mult dorinţa şi preocuparea dv. de a lucra pentru ceilalţi şi de a duce vestea cea bună tuturor. Dumnezeu să vă ajute. Felicitări pentru alegerea făcută!

* A. (jud. Iaşi). "Sunt zile în care pur şi simplu nu ştim încotro să ne îndreptăm şi mai întotdeauna drumul cel mai scurt şi mai vizibil este spre pierzanie. La sfatul unei persoane pe care o consider cea mai bună prietenă a mea încerc să vă relatez o parte din trecutul meu. Sunt o tânără care într-un scurt moment am călcat strâmb şi am rămas însărcinată. Am dorit copilul de la bun început şi eu şi tatăl lui, dar eram singurii care îl doream. Nevrând să renunţ la copil, mi-am luat inima în dinţi şi am plecat să muncesc, crezând că voi avea tot sprijinul tatălui copilului, dar m-am înşelat. După ce m-am angajat am fost uitată de el. Deşi aveam o sarcină destul de dificilă, mă chinuiam din răsputeri să stau o zi întreagă în picioare sperând că voi putea avea cele necesare pentru a creşte copilul. Colegele de serviciu mă sfătuiau să fac avort, deşi exista pericolul de a muri odată cu el. O colegă m-a sfătuit să-l nasc şi să-l las la orfelinat până mă pun pe picioare. Eram la o răscruce de drumuri, de una singură, şi mă întrebam "ce să fac?" Au intervenit părinţii, care mi-au spus că nu pot să cresc un copil de una singură. Îmi doream un băiat, doream copilul indiferent ce era şi când mă gândeam la ceea ce urma să fac plângeam amarnic. O dată ajunsă la spital, am crezut că am ajuns în iad. Ţipete, femei în mari dureri şi copii morţi. A venit şi rândul meu. Pentru o zi porţile iadului mi-au fost larg deschise. Nu credeam că un om poate suferi într-atât. La sfârşit am văzut faţa copilului. Era un minunat băieţel, exact ceea ce îmi dorisem. Am început să plâng văzând acea mică fiinţă lipsită de viaţă, pe care aş fi putut să o ţin în braţe şi să-i pot auzi scâncetul. Abia după am realizat că am făcut un mare rău luând o viaţă nevinovată care nici măcar nu se putea apăra. Am scris toate acestea pentru a veni în ajutorul celor care sunt în situaţia în care am fost eu. Sfatul meu este să vă gândiţi la acea mică viaţă din interiorul vostru, care vă iubeşte mai mult decât oricine de pe acest pământ. Gândiţi-vă la momentul în care îl veţi ţine în braţe şi îi veţi auzi plânsul şi atunci veţi vedea că nu merită să îi interziceţi să trăiască, să aibă un viitor. Aveţi posibilitatea să-i dăruiţi viaţa, lucrul cel mai de preţ; îl puteţi lăsa la un orfelinat şi să-l luaţi după ce vă puneţi pe picioare pentru că nimic nu se poate compara cu dragostea maternă şi cea pe care un copil o poate dărui. Gândiţi-vă şi la sufletul şi conştiinţa voastră pentru că, dacă veţi face avortul, nu vor rămâne intacte. Sper că îmi veţi urma sfatul pe care vi l-am dat cu multă dragoste. Dacă aş putea da timpul înapoi, nu aş mai face aceeaşi greşeală, dar din păcate nu se poate".

Poate ceea ce aţi scris va folosi cuiva. Cât despre dv., sperăm că aţi luat-o pe drumul întoarcerii la Dumnezeu.