În luna noiembrie Biserica va celebra: jubileul guvernanţilor şi al parlamentarilor (5 noiembrie), jubileul agricultorilor (12 noiembrie), jubileul militarilor şi al poliţiei (19 noiembrie) şi jubileul apostolatului laicilor (26 noiembrie), acesta din urmă fiind precedat de Congresul Mondial al Apostolatului Laicilor în perioada 24-30 noiembrie.
Cu privire la primul jubileu, Sfântul Părinte îl va proclama în curând pe sfântul Thomas Morus (1478-1535) ca patron al politicienilor. Aceasta vine ca răspuns la o cerere oficială din partea unui comitet al liderilor politici italieni, condus de Francesco Cossiga, fostul preşedinte al Italiei.
Vechi consilier al regelui Henric al VIII-lea, Thomas Morus este înscris în calendarul liturgic la 22 iunie, împreună cu Ioan Fisher, ca martir. Născut în anul 1478 la Londra, şi-a făcut studiile la Oxford; a studiat dreptul şi a fost admis în barou în 1501. A fost căsătorit şi a avut un fiu şi trei fiice. A avut totdeauna o conduită exemplară: se scula la ora două dimineaţa, îşi făcea rugăciunile şi studia până la ora şase, când se ducea la sfânta Liturghie. În 1516 publică o lucrare care îl va face cunoscut în toată Europa ca umanist de cultură enciclopedică "Utopia". Era pe atunci favoritul regelui şi al cardinalului Wolsey căruia îi va urma în funcţia de cancelar în 1529. Opunându-i-se lui Henric al VIII-lea în privinţa desfacerii căsătoriei, dându-şi demisia şi refuzând să recunoască supremaţia regelui asupra Bisericii din Anglia, va fi decapitat în anul 1535, la 6 iulie. Închis în Turnul Londrei până la procesul care a avut loc la 1 iunie 1535 a scris cartea: "Dialog pentru încurajare în încercări", una dintre capodoperele limbii engleze. Plin de curaj şi senin, chiar pe eşafod a găsit forţa de a glumi în faţa călăului său: "Te rog ajută-mă să urc, de coborâre mă voi îngriji singur". A recitat psalmul 50, şi-a legat ochii şi şi-a plecat capul pe butuc. A fost canonizat în 1935.
În ziua de 26 noiembrie, în România vor fi alegeri. Din patru în patru ani suntem chemaţi la vot. Îi vom alege pe aceia care vor lua decizii în numele nostru. Candidaţii care mai de care caută să ne convingă să le dăm votul: va fi mai bine, ne spun aproape toţi, vom scăpa de sărăcie. La fiecare campanie electorală asistăm la un fel de bâlci: toţi promit locuri de muncă, viitor pentru copii, o viaţă mai bună, mărirea salariilor, mărirea pensiilor, reducerea impozitelor... Însă mai binele aşteptat şi promis nu mai vine. Am tot votat şi până acum, dar mai bine n-am dus-o, putem gândi. Ce vom face? Ne prinde descurajarea, şi indiferenţa faţă de tot ce spun cei care vor să stea în frunte.
Conferinţa Episcopilor din România reaminteşte "obligaţia de a vota în conştiinţă pe cei care se arată a căuta binele comun al ţării şi al poporului întreg, căci participând la vot arătăm că nu ne este indiferent cine primeşte puterea politică şi împlinim astfel o îndatorire morală".
Thomas Morus este cinstit pentru hotărârea sa de a-şi sacrifica influenţa politică, şi până la urmă chiar viaţa, pentru a-şi duce principiile până la capăt. E nevoie în România de o nouă generaţie de politicieni, care să fie convinşi de acest lucru, iar mărturia lui Thomas Morus poate oferi un exemplu în acest sens.
Thomas Morus ne dă şi criteriile care ne vor ajuta în alegeri. E nevoie de cineva care să promoveze revigorarea morală a ţării, unul care să aibă principii sănătoase pe care să le trăiască el mai întâi, unul care e dispus să-şi sacrifice propriile interese în favoarea celorlalţi.
Un creştin, de exemplu, nu se va uita în primul rând la promisiunile materiale ale candidatului şi nu se va lăsa înşelat de vorbe goale, ci va fi interesat şi va lua în seamă ce gândeşte şi declară cu privire la promovarea vieţii, familie, educaţie, libertatea religioasă, şcolii. Va lua în calcul viaţa lui de familie, ce a făcut până acum, ce a scris, ce a spus... Va urmări ca tot ce spune să aibă confirmare în viaţă.
Dincolo de toate acestea, evenimentul de la sfârşitul lui noiembrie poate reprezenta pentru fiecare o ocazie de reflecţie asupra faptului că mai întâi avem de făcut o alegere în propria persoană: între bine şi rău, între viaţă şi moarte, între calea cea strâmtă şi cea largă, între Cristos şi Baraba. Alegerea aceasta poartă consecinţe pentru aici şi pentru veşnicie.
