Mesajul Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea pentru Postul Mare al anului 2000, punct culminant în drumul convertirii şi reîmpăcării cu Dumnezeu pe care jubileul îl propune tuturor credincioşilor pentru a reînnoi adeziunea proprie întru Cristos şi pentru a anunţa misterul salvării, este: "Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor" (Mt 28,20). "Să sperăm că mileniul care începe să poată fi o epocă în care în sfârşit strigătul atâtor oameni, fraţi ai noştri, care nu au nici minimul pentru a trăi, să găsească ascultare şi primire fraternă" - este dorinţa formulată de Sfântul Părinte în acest mesaj.
Istoria omenirii poate fi reparcursă reflectând asupra conflictului dramatic dintre bine şi rău, dintre viaţă şi moarte, care parcurge fiecare epocă. Mesajul pentru Postul Mare 2000 al Sfântului Părinte se inspiră din acest conflict. El a avut expresii înspăimântătoare în cursul secolului care abia s-a încheiat. Sunt fenomene care ies în relief în mod deosebit: victimele uraganului "Mitch" din decembrie 1998, în Nicaragua; daunele provocate de cutremur în Armenia/Columbia, în februarie anul trecut; ura ce continuă să dividă Kosovo şi populaţia sa; alunecările de teren în Venezuela, persecutarea catolicilor în Timorul de Est, războiul în Cecenia care nu se opreşte nici în faţa uciderii copiilor, bărbaţilor şi femeilor. Toate aceste urme ale suferinţei ne duc spre întrebarea care nu se stinge niciodată de ce răul? mai ales când este cauzat pentru om de un alt om.
Sfântul Părinte înfruntă problema răului chiar de la rădăcinile sale: cu emfază neobişnuită merge drept la inima omului. Este adevărat: în fiecare an Biserica vede în pregătirea pentru Paşti un timp de har deosebit. Liturgia scoate în evidenţă acest aspect. Deja în Miercurea Cenuşii se roagă la începutul Liturghiei: "Tu uiţi păcatele celor care se convertesc"; sau impunând cenuşa: "Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!" Dar în acest an papa doreşte să reîntărească apelul pentru a se opune păcatului, deoarece acest an sfânt va reuşi dacă ne provoacă la convertirea interioară.
De aceea, Mesajul pentru Postul Mare nu este invitaţia obişnuită de a da ajutor celor nevoiaşi. Nu conţine apelul obişnuit: "Daţi ceva fraţilor voştri care sunt în nevoi. Daţi din puţinul vostru sau din prea plinul vostru". Tonul şi accentul său sunt diferite. Înainte de toate consideră relaţia omului cu Dumnezeu. Afirmă că fericirea oamenilor şi iubirea reciprocă izvorăsc dintr-o sursă transcendentă: Tatăl lui Isus Cristos. Cu sfântul Paul suveranul pontif repetă: "Dumnezeu a împăcat lumea în Cristos... Vă implor... lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu" (2Cor 19,20).
Mesajul este o cateheză care vrea să conducă la credinţă, la speranţă şi la caritate, explicându-ne că aceste virtuţi conduc drumul mântuirii personale.
Punctele principale:
- Timpul Postului Mare reprezintă punctul culminant al acelui drum de convertire şi de reconciliere pe care jubileul îl propune tuturor credincioşilor pentru a reînnoi propria adeziune la Cristos.
- Fiul lui Dumnezeu a voit să se unească cu natura umană salvând-o din sclavia păcatului şi a morţii.
- Câteodată ea se manifestă în forme dramatice şi neobişnuite, aşa cum s-a întâmplat în timpul marilor tragedii din secolul XX, care s-au imprimat profund în viaţa atâtor comunităţi şi persoane, victime ale violenţei crude.
- Deportări forţate, eliminarea sistematică a popoarelor, dispreţuirea drepturilor fundamentale ale persoanei sunt tragedii care astăzi încă, din păcate, umilesc omenirea. Şi în viaţa zilnică, se manifestă diferite forme de călcare a legii, de ură, de anihilare a celuilalt.
- Prin Domnul înviat se rupe puterea morţii şi omului îi este oferită posibilitatea de a accepta comuniunea cu Dumnezeu, prin credinţă.
- Mă oblig, în timpul Postului Mare 2000, să fiu pelerin pe pământul Domnului, la izvoarele credinţei noastre, pentru a celebra jubileul bimilenar al întrupării. Invit pe fiecare creştin să mă însoţească cu rugăciunea în timp ce, în diferitele etape ale pelerinajului, voi cere iertarea şi împăcarea pentru fiii Bisericii şi pentru omenirea întreagă.
- Astăzi noi sclavii şi sărăcii mai dramatice lovesc mulţimi de persoane, în special în ţările din aşa-zisa lume a treia. Este un strigăt de durere şi de disperare care trebuie să găsească atenţi şi disponibili pe cei care fac acest drum jubiliar.
