În anul liturgic, Miercurea Cenuşii ocupă un loc deosebit. Sobrietatea cadrului bisericesc-religios, binecuvântarea cenuşii şi presărarea ei pe capetele creştinilor, lecturile sfinte, rugăciunile pline de conţinut, devoţiunea "Calea crucii", toate vorbesc despre un timp foarte important, cât se poate de prielnic pentru viaţa creştină: Postul Mare. Este timpul reflecţiei sfinte când creştinul e chemat să se preocupe de rostul existenţei sale în lumina oferită de Creatorul a toate.
Altădată presărarea cenuşii era însoţită de avertizarea: "Aminteşte-ţi, omule, că eşti praf şi în praf te vei întoarce". Îndemn prea pesimist? Realitate crudă, fără ieşire?
Reforma liturgică, promovată de Conciliul Vatican II, deschide un orizont nou, preconizat de însuşi Isus Cristos: "Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (Mc 1,15). De aproape două milenii, acesta este ecoul care răsună necontenit în lume. "Dumnezeu care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului" (1Tim 2,4), cheamă fără încetare şi în diferite feluri. Biografia oricărui om se tipăreşte la "Editura Convertirii" sub acţiunea continuă a harului divin. Cele două tendinţe mereu prezente în fiinţa umană, centrifugă (îndepărtarea de Dumnezeu) şi centripetă (căutarea lui Dumnezeu), evidenţiază necesitatea exercitării creştine în pedagogia Evangheliei: nu întunericului, da luminii! nu morţii, da vieţii! nu urii, da iubirii!
Anul jubiliar oferă lumii întregi această perspectivă: tristeţea de ieri şi de azi poate da loc bucuriei de mâine. Ameninţările înspăimântătoare ale lumii contemporane dau de gândit. Soluţiile salvatoare îi aparţin lui Dumnezeu. El le oferă creaturii sale libere şi o ajută să le pună în practică zi de zi pentru instaurarea "împărăţiei adevărului şi a vieţii, a sfinţeniei şi a harului, a dreptăţii, iubirii şi păcii". Doamne, converteşte-ne şi vom fi mântuiţi!
