Interviu cu Mons. Anton Coşa

Cei aproape 20.000 de credincioşi împărţiţi în 10 parohii şi şase filiale, pentru care activează 13 preoţi şi 21 de surori, începând cu 6 ianuarie 2000, vor avea un episcop. În ziua de 30 octombrie 1999, Mons. Anton Coşa, administrator apostolic "ad nutum Sanctae Sedis" pentru Administratura Apostolică de Moldova din 28 octombrie 1993, a fost numit episcop titular de Pesto. Liturghia de consacrare va avea loc pe 6 ianuarie 2000 la Roma, în bazilica "Sfântul Petru". Cei 11 care vor fi consacraţi împreună cu Mons. Anton Coşa de către Sfântul Părinte vor fi primii episcopi ai anului 2000. Reamintim că noul episcop va celebra o Liturghie solemnă în biserica "Providenţa Divină" din Chişinău (foto) la 15 ianuarie, ora 12.00, iar la 23 ianuarie va fi o Liturghie de mulţumire în biserica din satul natal, Valea Mare.

- Pe 30 octombrie aţi fost ridicat de Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea la demnitatea de episcop, primind titlul de Pesto. Ce reprezintă pentru Sfinţia voastră şi pentru Biserica Catolică din Republica Moldova această decizie a Sfântului Scaun?
Înainte de toate aş vrea să vă reamintesc faptul că pe data de 28 octombrie s-au împlinit exact şase ani de la crearea Administraturii Apostolice de Moldova, precum şi de la numirea mea ca ordinarius. În toată această perioadă am desfăşurat o intensă activitate de evanghelizare în spiritul parabolei "oiţei pierdute" dând naştere astfel, în diferite locuri, la structuri stabile normale, în conformitate cu normele canonice. Ridicare mea la demnitatea de episcop are o mare însemnătate în primul rând pentru Biserica pe care o reprezint, ea fiind atât o recunoaştere a progresului realizat aici, precum şi un nou impuls, o nouă încurajare în continuarea procesului de normalizare. În al doilea rând, pentru mine această decizie pontificală reprezintă o "ridicare a ştachetei" în continuarea aceleiaşi misiuni. Trebuie să spun că în toată această perioadă am fost mereu ajutat şi încurajat ca de un părinte de Preasfinţitul Petru Gherghel, precum şi de actualul nunţiu apostolic pentru Republica Moldova, Mons. Karl Josef Rauber. Pe de altă parte, ştiu că pe lângă întreaga Biserică din Republica Moldova, numeroşi prieteni de pretutindeni, persoane consacrate sau laice sunt gata să mă sprijine atât pe plan spiritual cât şi pe plan material. În rândul acestora se află nu pe ultimul loc familia mea numeroasă, cu cei doi fraţi preoţi, pr. Eduard de la Piatra Neamţ şi pr. Francisc de la Bucureşti, împreună cu rudele mele, colegii mei de promoţie precum şi preoţii consăteni şi mulţi alţi confraţi preoţi din ţară. Răspunsul meu afirmativ dat Sfântului Scaun s-a bazat pe toţi, mai sus-menţionaţi, însă ceea ce m-a convins decisiv să merg înainte a fost aceeaşi disponibilitate interioară care m-a adus pe meleagurile basarabene acum nouă ani, un spirit născut şi alimentat din Cuvântul viu şi susţinut de carisma unităţii.

Cu diferite ocazii ne-aţi relatat despre bucuriile şi greutăţile pe care le aveţi în activitatea Sfinţiei voastre. Cum se prezintă Administratura Apostolică astăzi?
Îmi amintesc că una dintre marile mele decepţii la începuturile activităţii mele în Basarabia a fost numărul extrem de redus de credincioşi care frecventau Biserica. Am căutat cu prioritate mijloace ca pretutindeni unde exista un mic grup de credincioşi să construim ori să adaptăm case pentru biserică. Aşa a fost în satele Creţoaia şi Stăuceni, în oraşele Tighina, Tiraspol şi Râbniţa. Efectul imediat a fost creşterea numărului de credincioşi într-un mod de necrezut. În alte localităţi au fost chiar credincioşii care au pus la dispoziţia comunităţii care se forma o casă în care s-a adaptat o capelă, ca de exemplu în Piervomaisc, Râşcani, Ivanovka, Petropavlovka, Mateuţi. Depăşind o primă fază de formare, unele comunităţi au reuşit să construiască, să mărească ori să restaureze propriile biserici ca în cazul Stăuceni, Stârcea, Petropavlovka, Raşcov, Râbniţa, Tighina. La Râbniţa se află în construcţie într-o fază destul de avansată o biserică foarte frumoasă. În această perioadă am reuşit să construim şi un Centru Administrativ Social în care am organizat Curia, centrul parohial, precum şi o casă pentru oaspeţi. Asemenea case s-au construit şi în alte localităţi, desigur în alte proporţii, precum la Bălţi, Stârcea, Raşcov, Râbniţa. Au fost construite sau amenajate case pentru surorile care au venit să ne ajute: la Creţoaia, Stăuceni, Chişinău, Bălţi, Râbniţa, Raşcov, Sloboda. Şi pe plan social ne-am angajat într-un ritm susţinut, promovând proiecte de asistenţă. Caritas Moldova colaborează cu caritas-urile parohiale încercând să sprijine proiectele lor. La Chişinău se află în construcţie un centru social pentru bătrâni care va funcţiona sub conducerea Surorilor Providenţei. În unele parohii funcţionează cantine sociale, grădiniţe de copii, farmacii şi cabinete medicale. Cea mai mare parte a activităţilor este organizată pe bază de voluntariat, o atenţie deosebită acordându-se formării lor. În acest sens, începând din toamna aceasta, s-a deschis un Institut Catehetic, deocamdată experimental, la care participă în jur de 30 de persoane din diferite parohii. Nu pot să nu amintesc, cu o anumită satisfacţie chiar, de faptul că trei tineri localnici au fost deja sfinţiţi preoţi, iar, actualmente, alţi şapte tineri se pregătesc în seminar. De asemenea, mai multe tinere au depus deja primele voturi în diferite congregaţii, una dintre ele chiar la clarisele de clauzură, în Polonia. Pentru a concluziona, astăzi Administratura Apostolică a Bisericii Romano-Catolice din Republica Moldova are în componenţa ei 10 parohii şi şase filiale, iar în alte 10 localităţi unde locuiesc mici grupuri de familii de catolici se desfăşoară o activitate pastorală mai redusă. În total există aproximativ 20.000 de credincioşi pentru care activează 13 preoţi (3 moldoveni, 2 români, 1 german şi 7 polonezi) şi 21 de surori.

Am aflat că motoul Sfinţiei voastre este "omnia in Christo". Vă rugăm să-l explicaţi. De asemenea, comentaţi puţin şi stema pe care aţi ales-o.
Am căutat un verset care să impulsioneze angajamentul meu pentru unitatea Bisericii, unitatea între creştini şi, într-un chip cu totul deosebit, unitatea Bisericii noastre din Republica Moldova, atât de "pestriţă" din punct de vedere al componenţei. De aceea, m-am oprit la "(recapitulare) omnia in Christo" - readucerea tuturor sub un singur cap, Cristos (trad. pr. Pascal). Cât priveşte stema, pe fundalul celor trei culori naţionale, roşu, galben şi albastru, am voit să pun trei elemente importante care definesc misiunea mea: steaua, care o reprezintă pe preacurata Fecioara Maria, steaua mării. Maria este Maica Bisericii şi vreau s-o propun ca patroană pentru Administratura noastră. Maria este şi patroana Mişcării "Opera Mariei" în care eu personal am găsit multă lumină şi mângâiere. Culoarea galbenă a stelei, precum şi fondul de culoare albastră, indică cerul şi măreţia lui Dumnezeu, în care Maria trăieşte deja. Capul de zimbru, inclus şi în stema actualei Republici Moldova, indică teritoriul pentru care am fost destinat să-mi exercit ministerul episcopal. Culoarea galbenă, de fond, vrea să spună că scopul Bisericii este acela de a umple lumea cu lumină. Cele două chei încrucişate sunt simbolul sfântului Petru şi al ministerului petrin. Culoarea argintie a cheilor indică slujirea Bisericii care se adresează lumii, iar culoarea roşie de fond, că această slujire trebuie făcută în Duhul lui Dumnezeu, în Duhul iubirii.

Ce gânduri vă cuprind acum înainte de consacrare? Care sunt strategiile şi proiectele de viitor?
În primul rând simt o mare responsabilitate pentru pasul ce-l voi face peste câteva zile. Aş vrea să trăiesc cât mai intens momentul; vreau să simt acel "Spiritus principalem" inundând întreaga mea fiinţă şi realizând consacrarea mea pentru totdeauna lui Dumnezeu şi Bisericii sale. Ştiu că acest lucru se va actualiza şi va creşte cu fiecare zi ce trece în măsura în care voi corespunde harului. Cât priveşte strategia ce va urma nu cred că vă pot spune prea multe. Sunt convins că viitorul ne va arăta care sunt proiectele ce trebuie susţinute cu prioritate. Cred totuşi că înainte de toate trebuie să trăim cât mai intens anul jubiliar oferind cât mai multe ocazii credincioşilor noştri de a realiza marea convertire voită şi propusă de Biserică. Aş vrea să invit pe toţi cei care mă cunosc să rămână în continuare deschişi faţă de Biserica Catolică din Basarabia, să mă susţină cu dragostea şi rugăciunea lor. Nici nu îmi pot imagina cum aş putea face faţă misiunii mele dacă nu voi fi susţinut şi în viitor de cei care m-au promovat şi mi-au stat aproape. Fraţilor, nu uitaţi de Biserica din Basarabia!

A consemnat pr. Cornel Cadar