Numărătoarea inversă s-a încheiat. Am ajuns la ţintă. Suntem în anul mântuirii, 2000! Câte emoţii, pronosticuri, îngrijorări dar şi speranţe!
- De ce are omul minte, inimă, gură?
- Să gândească, să simtă, să vorbească!
Şi, Doamne! De când l-ai creat pe om şi până astăzi, numai tu cunoşti întregul univers de gânduri, simţăminte şi multiple, inepuizabile rostiri ale oamenilor. Dar, vai! Oare câte or fi după voia ta?! Cu siguranţă că aceia care ţi-au primit mesajele date în diferite feluri şi îndeosebi pe Fiul tău Întrupat, au devenit copiii tăi şi ţi-au împlinit voinţa.
Fluviul neostenit al timpului ne-a adus în ultimul an al mileniului al doilea. Vrem să vâslim cu bine spre al treilea? O singură soluţie: ataşarea de acela care a fost trimis pentru noi oamenii şi fericirea noastră, de Emanuel. Ori de câte ori auzim cântarea tradiţională "Cu noi este Dumnezeu...", tresărim, cu inimile inundate de bucuria salvării. Înţelegem, ne plecăm şi ne deschidem larg sufletele pentru vestea cea bună (cuvântul Domnului), pentru sfintele Taine ca tot atâtea izvoare de har, pentru că ne dăm bine seama că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Conştienţi de acest adevăr, conducătorii temporali în perioada monarhică a ţării, 1866-1947, au înscris pe stema României, spre meditare şi călăuzire: Nihil sine Deo - "nimic fără Dumnezeu".
Nu are sens să ne tânguim mereu de neajunsurile de tot felul. Înainte de toate este imperios necesară revizuirea relaţiei noastre cu Creatorul şi Stăpânul a toate şi al tuturor. Câtă vreme păcatul domină între oameni, se fac simţite şi urmările lui. Ce-i de făcut?
- "Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!" (Mc 1,15).
Dumnezeule, unic în fiinţă şi întreit în persoane, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, fii mereu cu noi! Sporeşte-ne credinţa, întăreşte-ne speranţa, aprinde-ne iubirea faţă de tine şi faţă de semenii noştri!
Mons. Anton Despinescu
