În zilele de 10 şi 11 iulie, Seminarul catolic din Iaşi a fost gazda unei întâlniri preoţeşti cu un caracter deosebit. Este vorba de promoţia anului 1975 care, în anul marelui jubileu, celebrează 25 de ani de preoţie. Aşadar, un jubileu mai mic într-un jubileu mai mare, ambele aflându-se într-o relaţie intimă, căci viaţa preotului este legată strâns de viaţa lui Cristos, pe care Biserica întreagă îl celebrează în diferite feluri în acest timp de har al anului 2000. Între 13 şi 14 iulie, alţi 14 preoţi au celebrat la Gherăeşti şi la Cacica 35 de ani de preoţie.

Păstrând spiritul tradiţiilor locale, preoţii jubiliari au celebrat fiecare în satul lui natal sfânta Liturghie de mulţumire pentru marele dar al Preoţiei, apoi, împreună cu o parte din preoţii profesori şi colegii care au rămas în viaţă, s-au întors la seminar, locul de unde au plecat în ogorul Domnului cu 25 de ani în urmă. Drumurile parcurse au fost diferite, după cum diferite au fost darurile cu care Domnul i-a înzestrat. Unii au ajuns în Arhidieceza de Bucureşti, alţii au rămas în Dieceza de Iaşi; unul a slujit un timp în Polonia, unde a şi murit între timp, altul în Austria; unii au studiat în Italia, pentru ca mai apoi să revină la seminar, unde se află şi în momentul de faţă. Îi amintim în ordine alfabetică: pr. Alois Bişoc, pr. Martin Cabalaş, pr. Valeriu Ciorbă, pr. Iosif Cobzaru, pr. Ulderic Coceangă, pr. Mihai Dascălu, pr. Marian Fechetă, pr. Anton Ghiurcă, pr. Alois Ilieş, pr. Iosif Mareş, pr. Iosif Matei, pr. Francisc Şerban, pr. Francisc Trefaş, pr. Mihai Văcaru, pr. Iosif Zediu.

Ca orice jubileu, şi acela al Preoţiei este un moment de bucurie şi de bilanţ. Am stat de vorbă cu unul dintre părinţi, care mi-a mărturisit: "Am intrat în seminar în 1965, am fost primiţi de regretatul părinte rector Anton Trifaş; din cei 25 de candidaţi, 18 am ajuns preoţi - trei au plecat la Domnul: pr. Mihai Bejan, pr. Anton Gal, pr. Romuald Ostrowski, iar 15 am rămas în viaţă. Circumstanţele în care am fost chemaţi să vestim evanghelia nu au fost din cele mai potrivite: încercări felurite s-au abătut peste noi - unii au fost mai rezistenţi, alţii mai slabi, dar suntem bucuroşi că acum toţi suntem împreună. Cred - mi-a spus interlocutorul - că prezenţa tuturor colegilor la această sărbătoare este un dar şi o chemare pentru viitor. Domnul ne vrea mereu împreună".

Sub semnul comuniunii sacerdotale, grupul preoţilor jubiliari a fost vizitat şi de ultimul lor rector din anul 1975, actualul episcop de Iaşi, Mons. Petru Gherghel, care i-a încurajat pe preoţi şi i-a îndemnat să rămână mereu uniţi şi în anii care vor veni. Aceleaşi încurajări le-a adresat şi Mons. Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, care a prezidat sfânta Liturghie solemnă, concelebrată cu preoţii jubiliari, în capela Institutului Teologic, unde toţi dintre cei prezenţi au parcurs perioada lor de formare sacerdotală. În acest context, s-au făcut rugăciuni şi pentru odihna episcopului Petru Pleşca, seria de faţă fiind ultima pe care înaltul ierarh a hirotonit-o înainte de moarte sa, survenită în 1977.

În zilele de 13 şi 14 iulie, seria de preoţi alcătuită din 14 slujitori ai Domnului din care face parte şi Preasfinţitul Petru Gherghel, a celebrat la Gherăeşti şi la Cacica 35 de ani de preoţie. Merită să precizăm o informaţie istorică legată de această serie, şi anume: preoţii care o alcătuiesc au fost ultimii prezbiteri de dincoace de Carpaţi hirotoniţi de venerabilul episcop de Alba-Iulia, Marton Aron. Aceştia sunt: pr. Mihai Budău, pr. Ieronim Budulai, pr. Ioan Ciceu, pr. Anton Dănculesei, pr. Alois Dămoc, pr. Iosif Doboş, pr. Leonard Donea, ep. Petru Gherghel, pr. Ioan Jicmon, pr. Isidor Mocanu, pr. Ioan Tamaş, Mons. dr. Petru Mareş, pr. Petru Patraşcu.

Bucuria pe care o aduc astfel de întâlniri preoţeşti, creşterea în comuniune care se constată cu aceste ocazii, sunt un motiv în plus pentru a promova astfel de modalităţi de creştere a întregului prezbiteriu. Fără îndoială, aducerea aminte a unor evenimente fericite din trecut, schimbul de păreri în ceea ce priveşte situaţiile pastorale din diecezele noastre, conduce la întărirea solidarităţii fraterne care derivă din primirea sacramentului preoţiei şi la sporirea laudei adusă lui Cristos, marele preot, cel care i-a chemat şi i-a trimis în lume să dea mărturie despre împărăţia sa.