Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi surori, iubiţi credincioşi,
Acest salut răsună de 2000 de ani şi îmbucură inimile celor ce cred în Cristos. El anunţă cel mai mângâietor adevăr care vine să întărească credinţa noastră şi ne dă un imbold reînnoit pentru drumul nostru pe acest pământ.
Este un anunţ scurt, simplu, care de la început a mişcat şi a cutremurat micul grup al apostolilor şi al ucenicilor şi pe cei care erau în acele zile în Ierusalim. În evanghelii se vorbeşte chiar de un cutremur de pământ (cf. Mt 28,2).
Istoria lui Isus nu s-a terminat cu moartea sa, aşa cum se întâmplă cu istoria oricărui om. Moartea lui Isus pe cruce a fost aleasă de potrivnicii săi tocmai pentru a arăta mulţimilor că el a fost eliminat. Dar n-a fost să fie aşa. Mormântul gol pe care l-au văzut mai întâi femeile, apoi Petru şi Ioan şi ceilalţi apostoli, atestă că el n-a rămas în el; n-a fost învins, ci a ieşit biruitor, aşa cum dau mărturie şi paznicii puşi de pază de către arhierei şi farisei anunţând în cetate toate cele întâmplate (cf. Mt 28,11).
Dumnezeu l-a ridicat din moarte pe Isus, iar trupul său n-a văzut putreziciunea şi nu a rămas pentru totdeauna în pământ.
Aceasta este marea noutate. Acesta este Paştele: trecerea lui Isus din moarte la viaţă. O trecere care l-a dus la jertfa de sine, un drum pe care l-a ales pentru noi. Isus şi răul s-au aflat într-un duel dureros în care a învins iubirea. Din acest moment, din această noapte, binele poate să învingă răul. Planul celui rău care a găsit şi găseşte în lume şi în oameni atâţia aliaţi a fost răsturnat, a fost învins; iubirea a biruit ura, binele a învins răul, disponibilitatea a ieşit deasupra orgoliului, prietenia a câştigat în faţa insensibilităţii.
Într-o lume în care mila se vede din ce în ce mai rar, violenţa vrea să stăpânească inimile, egoismul caută să înlăture altruismul şi iubirea, anunţul învierii Domnului şi proclamarea biruinţei lui Cristos este o binecuvântare, iar cei ce proclamă acest adevăr şi răspândesc în lume acest mesaj sunt mesagerii binelui, ai încrederii şi ai speranţei.
În acest an, când celebrăm cu bucurie jubileul sfânt de la întruparea Fiului lui Dumnezeu pe pământ şi facem memoria marelui mister al mântuirii, suntem chemaţi de Sfântul Părinte şi de Biserică să facem cu adevărat sărbătoare, să preamărim iubirea lui Dumnezeu şi victoria Fiului său asupra păcatului şi a morţii, să proclamăm întregii lumi vestea mântuirii.
În zorii zilei de Paşti, când femeile sfinte au ajuns la mormânt şi l-au găsit gol, îngerul Domnului le-a spus: "Acum mergeţi şi spuneţi învăţăceilor şi lui Petru că el merge înainte în Galileea" (Mc 16,7).
Evanghelia învierii înseamnă angajare, grabă, obligă la alergare, presupune trecerea peste greutăţi şi bariere, este în stare să îndepărteze orice frică (cf. Mt 28,4-10).
Aşa au făcut femeile sfinte, aşa au făcut cei doi apostoli Petru şi Ioan (cf. In 20,8) care au văzut mormântul gol, aşa au făcut cei doi ucenici care s-au întors în grabă de la Emaus după ce l-au recunoscut pe învăţătorul lor la frângerea pâinii (cf. Lc 24,13-35).
Vestea anunţată de înger (cf. Mt 28,5), mărturia pe care au dat-o apostolii după porunca primită de la învăţătorul înviat (cf. Mt 28,16-20), bucuria care a stăpânit sufletul femeilor şi al ucenicilor a străbătut veacurile şi meridianele întregului pământ şi a ajuns până la noi.
Anul acesta celebrăm 2000 de ani de la evenimentul Întrupării şi împlinirea planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii. În anul acesta răsună cu mai multă tărie şi bucurie vestea Învierii Domnului şi noi suntem chemaţi să spunem celor din jurul nostru: "Nu vă temeţi! Bucuraţi-vă! Cristos a înviat!"
Preacucernici părinţi, dragi fraţi întru preoţie,
Noi am fost aleşi să facem parte din rândul apostolilor şi să anunţăm prin cuvântul şi viaţa noastră şi prin celebrarea sfintelor taine, misterul mântuirii lumii, atunci când Isus însuşi în sala Cinei de Taină ni s-a adresat numindu-ne prieteni şi spunându-ne tuturor: "Faceţi aceasta în amintirea mea" (cf. Lc 22,19), iar înainte de înălţare ne-a spus şi nouă: "Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ; drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile; iată eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (cf. Mt 28,19-20).
Şi astăzi, după 2000 de ani, Isus se îndreaptă spre noi, ne alege să-i fim martori şi să vestim lumii marile adevăruri ale credinţei şi sfânta Înviere, ne alege să fim prietenii săi şi să stăm cu el la masă, pentru a ne învrednici să participăm la ospăţul său veşnic.
Ne bucurăm să trăim în triduumul pascal al fiecărui an comuniunea noastră cu Cristos, să participăm la Cina Domnului, să-l însoţim pe Calvar şi să retrăim bucuria victoriei, a învierii. Într-un chip deosebit, ne bucurăm să retrăim anul acesta drumul credinţei noastre, împreună cu Sfântul Părinte, care ne trimite mesajul său pentru Ziua Preoţiei, chiar din Cenacol, şi care, mergând pe urmele lui Cristos, a parcurs drumul Calvarului, a intrat în mormântul gol şi, celebrând jertfa Liturghiei, ne-a transmis un mesaj de încredere şi curaj şi o chemare sfântă: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura" (Mc 18,15); mergeţi şi vestiţi lumii că "eu sunt calea, adevărul şi viaţa; eu sunt învierea şi viaţa" (cf. In 11,25).
Dragi suflete consacrate,
Având exemplul femeilor sfinte, care împreună cu Maria l-au urmat pe Isus în drumul său prin Palestina şi desigur pe drumul crucii până pe Calvar (cf. Lc 23,27) şi cunoscând bucuria şi entuziasmul cu care s-au întors de la mormânt şi au anunţat apostolilor faptul învierii (cf. Lc 24,21), mă bucur să vă chem la acelaşi curaj şi la aceeaşi mărturie şi în zilele noastre, mai ales acum când celebrăm 2000 de ani de credinţă şi ne pregătim să intrăm în mileniul trei.
Ele au fost primele care au avut curaj să meargă până pe Calvar, să-l însoţească în clipele grele şi apoi să-l caute dis-de-dimineaţă la mormânt pentru a-l îngriji după prescrierile timpului şi ritualul înmormântării.
Şi tot ele au fost primele care l-au întâlnit pe Isus înviat, care le-a întâmpinat spunându-le: "Bucuraţi-vă! Nu vă temeţi! Mergeţi şi vestiţi fraţilor mei să se ducă în Galileea; acolo mă vor vedea". Evanghelistul notează apoi aceste cuvinte: "Şi ele ieşiră în grabă din mormânt cu frică şi cu bucurie mare, alergând să vestească acestea ucenicilor săi" (Mt 28,8-10).
Isus vă întâmpină în aceste zile cu aceleaşi cuvinte şi vă spune şi vouă: "Nu vă temeţi, mergeţi şi vestiţi fraţilor mei: Iată eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor" (cf. Mt 28,20).
Cu bucurie şi încredere vă chemăm să ascultaţi şi să împliniţi această sfântă misiune şi printre credincioşii noştri de azi.
Dragi tineri, iubiţi credincioşi,
Sfântul Părinte, mergând în pelerinaj la Locurile Sfinte, a voit să retrăiască personal şi împreună cu el să retrăim şi noi marile evenimente ale credinţei, mai ales ale vieţii lui Isus - ale naşterii, predicii, morţii şi Învierii sale.
Astfel a ajuns la Nazaret, la Betleem, pe Muntele Fericirilor, în Cenacol, pe Calvar, şi, desigur, s-a oprit mult şi s-a rugat în Biserica Învierii unde, în timpul celebrării sfintei Liturghii, a mărturisit credinţa în Isus, purtând în mâini lumina ieşită din mormânt. Acelaşi lucru l-au făcut toţi cei prezenţi care s-au unit în spirit cu el.
Ne-a impresionat emoţia, evlavia şi bucuria Sfântului Părinte cu care a trăit aceste zile în ţara lui Isus. În orice loc unde s-a oprit şi s-a rugat, el ne-a reprezentat pe toţi şi din fiecare loc a îndreptat spre noi apeluri repetate la reînnoirea credinţei şi la un nou zel în viaţa noastră.
La voi, dragi tineri, s-a gândit într-un chip special pe Muntele Fericirilor unde, reluând predica de pe munte, i-a chemat pe tinerii pelerini prezenţi în număr de aproximativ 100.000, şi pe toţi cei care au urmărit acea minunată celebrare să fie ei şi să fiţi şi voi purtători curajoşi şi martorii acestor fericiri în lume.
Este evanghelia cea nouă, veşnic nouă, pe care o anunţă lumii, este evanghelia iubirii şi a păcii, este fundamentul fericirii adevărate şi veşnice, pe care nu o poate da lumea.
Dragi tineri, iubiţi credincioşi, noi vom purta în mâini lumina învierii în noaptea de Paşti, aceeaşi lumină care s-a aprins şi a ieşit din mormânt.
Vă chemăm să o purtaţi în inimi, să o transformaţi în viaţă şi să o împărtăşiţi lumii şi fraţilor voştri în aceste zile binecuvântate şi mai ales în noul mileniu.
Spuneţi tuturor, vestiţi în orice timp că Isus Cristos este viu, nu a rămas în mormânt şi că el e singura speranţă şi fericire. "Nu vă temeţi, ştiu că pe Isus cel răstignit îl căutaţi. Nu este aici căci a înviat, precum a zis. Mergeţi şi vestiţi aceasta fraţilor mei" (Mt 28,10).
Preacucernici părinţi, dragi suflete consacrate, dragi tineri şi iubiţi credincioşi, dorindu-vă tuturor Sărbători fericite! vă mulţumim pentru credinţa ce o manifestaţi zi de zi, pentru iubirea cu care îmbrăţişaţi seminariile noastre, pe viitorii preoţi pe care-i susţineţi în drumul lor de pregătire. Vă chemăm să cântaţi cu toţi creştinii tuturor veacurilor: Aleluia! A înviat Cristos, speranţa noastră!
Să se înalţe spre ceruri imnul vieţii noastre de credinţă şi de iubire!
Cristos a înviat! Petru Gherghel, episcop de Iaşi
