Cinstirea Sfântului Iosif apare în sec. Al IX-lea şi are un caracter particular. Devoţiunea faţă de el se răspândeşte în sec. Al XI-lea sub influenţa cruciaţilor, care au construit la Nazaret o bazilică în cinstea sa.
La răspândirea cultului său au contribuit foarte mult franciscanii şi carmelitanii. Papa Sixt IV (1471-1484) a aprobat sărbătoarea în cinstea Sf. Iosif şi o fixează pentru data de 19 martie. Nu ştim de ce a fost aleasă tocmai această dată. Papa Grigore XV, în anul 1621, stabileşte această zi ca Sărbătoare de poruncă. Pius IX, în anul 1870, a proclamat pe Sfântul Iosif ca patron al Bisericii universale, iar papa Ioan al XXIII-lea a introdus numele său în Canonul Sfintei Liturghii.
Sf. Iosif, bărbat drept, cum îl numeşte Sf. Scriptură, este slujitorul credincios şi prudent, căruia stăpânul îi încredinţează bunurile sale. Dumnezeu a încredinţat lui Iosif "începuturile răscumpărării noastre", pe Maria şi Isus. Prin ascultarea, viaţa sa ascunsă şi munca sa zilnică, Sfântul Iosif a devenit un model pentru fiecare creştin.
Cel care crede trebuie să primească fără teamă chemarea lui Dumnezeu, trebuie s-o urmeze chiar şi atunci când nu înţelege totul, în umilinţa inimii trebuie să citească semnele voinţei lui Dumnezeu.
Sfântul Iosif este patronul Bisericii, deoarece Biserica este chemată să aducă omenirii mântuirea şi să slujească cu toată generozitatea pe Mântuitorul.
