În lumea modernă, un număr reprezintă înainte de toate un instrument al matematicii, destinat să clasifice obiectele sau să măsoare o cantitate, o sumă sau un volum. Nu tot la fel stau lucrurile în lumea biblică, unde calculele matematice ca formă de expresie sunt cu totul inexistente. În schimb, pentru Biblie, ca de altfel şi în civilizaţiile vechi semite, numerele au o valoare simbolică, cu implicaţii nemijlocite pentru înţelegerea şi interpretarea textului biblic. În cadrul acestui simbol vom analiza sensul simbolic al numărului 40 şi a derivaţiilor sale, 4 şi 10. Toate aceste trei numere exprimă ideea unei realităţi complete şi suficiente în sine. În felul acesta, cele patru puncte cardinale se referă la noţiunea de spaţiu în ansamblul său. În Grădina Edenului curgeau 4 râuri (Gen 2,10), iar la venirea lui Mesia, cei risipiţi aiurea vor fi chemaţi "din cele 4 colţuri ale pământului" (Is 11,12). Cât priveşte sensul simbolic al numărului 10 ca exprimând un tot complet şi armonic, am putea cita cele 10 porunci (Ex 27,1-7) sau cele 10 Plăgi cu care Egiptul a fost pedepsit de Dumnezeu (Ex 7-11). În cazul numărului 10 trebuie menţionată importanţa lui menotehnică, pentru transmiterea orală a unor date sau texte.

Mult mai frecvent este în Biblie uzul numărului 40; iată câteva exemple dintre cele mai cunoscute:

- ploile potopului au durat "40 de zile şi 40 de nopţi" (Gen 7,4);

- Moise a rămas pe munte "40 de zile şi 40 de nopţi" (Ex 24,18);

- Ilie, după ce a mâncat, a mers "40 de zile şi 40 de nopţi" până la Muntele Domnului (1Rg 19,8);

- vreme de 40 de ani i-a hrănit Domnul în pustiu (Neh 9,21);

- după ce Isus a postit "40 de zile şi 40 de nopţi", în cele din urmă a flămânzit (Mt 4,2);

- după Înviere, Isus s-a arătat şi a vorbit 40 de zile (Fap 1,3).

Faptul că în trăirea creştină tradiţională există unele practici religioase raportate la cifra 40, se datorează fără îndoială unor influenţe de origine biblică. Astfel, timpul Postului Mare, desigur şi după exemplul Mântuitorului din Evanghelie, durează 40 de zile.

În Biblie, numărul 40 nu are numai un caracter simbolic, ci este de asemenea şi un număr sacru. El este folosit de obicei pentru a exprima printr-o cifră rotundă o perioadă precisă de timp, cum ar fi durata unei generaţii. În alte cazuri, numărul 40 se referă la momentul de maturitate deplină a omului. Astfel, atât Isaac, cât şi Esau se căsătoresc la vârsta de 40 de ani, în timp ce Moise preia conducerea poporului său subjugat în Egipt tot la vârsta de 40 de ani (Fap 7,23). Cei doi mari regi ai Israelului, David şi Solomon, domnesc fiecare câte 40 de ani. În Cartea Numerilor 14,34 se află următorul text care nu necesită explicaţii suplimentare: "După numărul celor 40 de zile, în care aţi iscodit Ţara Canaanului, şi voi veţi purta pedeapsa pentru păcatele voastre patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, ca să cunoaşteţi ce înseamnă să fiţi părăsiţi de mine. Eu, Domnul, am vorbit!".

Concluzia ce se impune din cele relatate mai sus se referă la faptul că numărul 40, atunci când este folosit în practica creştină curentă, continuă de fapt o tradiţie biblică bine documentată, care însă nu angajează interpretări suplimentare de altă natură. În creştinism, substituirea numerelor prin cuvinte sau a cuvintelor prin numere, plecând de la valoarea numerică a fiecărei litere (gematria), dincolo de caracterul artificial al unei asemenea operaţii, nu a constituit niciodată obiect de studiu pentru elucidarea sensului unor cuvinte sau texte enigmatice. Plecând de la o astfel de premisă, orice calcule numerice referitoare la cuvinte sau texte biblice, rămân arbitrare şi nu o dată dăunătoare înţelegerii reale a cuvântului lui Dumnezeu Scriptură.